În anii ’70, psihologul Mihaly Csikszentmihalyi a definit noțiunea de „flow”, acea stare a minții în care suntem absorbiți în întregime de proces și în care uităm pentru moment de trecerea timpului. Este acea zonă cognitivă în care atenția este îndreptată covârșitor asupra unui singur lucru. Imaginează-ți un muzician care cântă cu pasiune, un alergător de maraton înainte de sprintul final sau un alpinist cățărat pe o creastă de munte. Fiecare experimentează viața 100%, cu o atenție dedicată momentului prezent într-un mod aproape maniacal.
Dar ce anume e necesar pentru a atinge această stare? Este vorba de obiective clare, feedback imediat și raportul provocare/abilități, iar în continuare le voi diseca pe rând.
Obiective clare
Obiectivele clare, primul declanșator psihologic al stării de flow, ne spun unde și când să ne ascuțim atenția. Însă sunt complet diferite de obiectivele mari. Țelurile imense sunt generale: crearea unui business cu o cifră de afaceri de 10 milioane de euro, crearea unui ONG care să strângă 1 milion de metri cubi de plastic din oceane sau escaladarea Mont Blanc-ului. Sunt doar exemple, pentru că diferă de la om la om, dar sunt întotdeauna vagi atunci când mergem la nivel de execuție.
La polul opus, obiectivele clare se referă la toți pașii intermediari pentru a atinge obiectivele mari. Acestea sunt mici, specifice, un fel sub-obiective, tocmai pentru că cea mai mare importantă parte din ecuație este claritatea – ea ne ajutăm să rămânem în prezent și să găsim starea de flow.
Când obiectivele sunt clare, mintea nu trebuie să se întrebe ce să facă în continuare – știe deja. Astfel, nivelul de concentrare nu se diluează, motivația este sporită și informațiile extra din realitatea înconjurătoare (a se citi „de umplutură”) sunt filtrate. Ca rezultat, acțiunea pe care o întreprindem și conștientizarea momentului prezent încep să se îmbine, ajutându-ne să ne adâncim în ceea ce facem. Cu alte cuvinte, atunci când ne ancorăm în prezent dispar noțiunile de trecut sau viitor și rămâne mult mai puțin spațiu pentru sine. Dispar intrușii cu cea mai mare probabilitate de a ne smulge din concentrarea de moment.
Greșeala frecventă
Când ni se spune să stabilim obiective clare, ne vizualizăm imediat pe podiumul olimpic, cu familia fericită, cu 1 milion de euro în cont sau pe o plajă în Caraibe. În realitate, acele momente „de pe podium” ne pot smulge din prezent. Chiar dacă succesul este la câteva secunde distanță, este totuși un eveniment viitor supus speranțelor, temerilor și tot felului de distrageri zdrobitoare.
Sunt multe cazuri de sportivi care s-au lăsat distrași în ultimele momente și au eșuat. Sunt multe cazuri în care protagoniștii au lăsat succesul să se strecoare printre degete pentru că au cedat în fața distragerii. În acele momente, gravitatea momentului final i-a scos pe jucători sau protagoniști din momentul „acum” când, în mod ironic, „acum” era tot ce aveau nevoie pentru a câștiga.
Dacă scopul este atingerea stării de flow, atunci accentul cade pe obiective extrem clare, nu pe obiective și atât. Claritatea ne oferă certitudine. Știm ce să facem și unde să ne concentrăm atenția în timp ce „facem”. Atunci când obiectivele sunt clare, metacogniția este înlocuită de o cunoaștere instantanee, iar sinele rămâne în afară.
Și ne concentrăm strict pe ceea ce se află în fața noastră.
Feedback imediat
Feedback-ul imediat, următorul declanșator psihologic, este o altă scurtătură către flow.
Termenul se referă la o cuplare directă, instantanee, între cauză și efect. Ca mecanism de concentrare, feedback-ul imediat este o extensie a obiectivelor clare.
Obiectivele clare ne spun ce să facem; feedback-ul imediat ne spune cum să facem mai bine. Astfel, dacă știm cum să îmbunătățim performanța în timp real, mintea nu pleacă la plimbare în căutarea unor indicii pentru îmbunătățire și ne putem menține pe deplin prezenți și pe deplin concentrați în acțiunea de moment. Prin urmare, creștem șansele de a rămâne în starea de flow.
Spre exemplu, implementarea acestui lucru în afaceri este destul de simplă. Se micșorează buclele de feedback. Se începe aplicarea unui management pe sistemul „agile”. Se creează mecanisme prin care atenția să nu mai rătăcească în rândul angajaților. Și se solicită mai multe informații. Cum? Prin revizuiri săptămânale, poate chiar zilnice ale obiectivelor.
Cum se procedează în plan personal? Cu ajutorul unui mentor sau cu ajutorul unui expert atunci când începem proiecte noi. Iar când este vorba de abilități sau activități pe care le cunoaștem deja, cea mai simplă metodă de a obține feedback este să ne facem efortul public. Pe internet sau oriunde altundeva.
Sunt doar exemple.
Execuția individuală necesită creativitate adaptată efortului de moment.
Raportul provocare/abilități
Raportul provocare/abilități, ultimul factor declanșator psihologic al stării de flow, este, fără îndoială, cel mai important.
Ideea din spatele acestui declanșator este că atenția este cea mai implicată (adică în prezent) atunci când există o relație foarte specifică între dificultatea unei sarcini și capacitatea noastră de a îndeplini acea sarcină.
- În cazul în care provocarea este prea mare, frica începe să pună stăpânire pe noi.
- Dacă provocarea este prea ușoară, pierdem atenția.
Starea de flow apare în apropierea punctului emoțional de mijloc dintre plictiseală și anxietate, în ceea ce oamenii de știință numesc canalul flow-ului – locul în care sarcina este suficient de dificilă pentru a ne face să ne chinuim, dar nu suficient de dificilă pentru a ne face să renunțăm.
Acest loc dulce capturează atenția în prezent. Când provocarea se află ferm în limitele abilităților cunoscute, adică „am mai făcut asta și sunt destul de sigur că o pot face din nou”, rezultatul este predeterminat. Atunci suntem interesați, nu temători sau plictisiți.
În definitiv, flow-ul se naște la confluența acestor trei psihologici.
Și e responsabilitatea noastră, a fiecăruia dintre noi, să creăm cocktailul perfect.
