Am scris în trecut din două unghiuri diametral opuse despre ideea de „mai mult”. Am abordat problema lui „mai mult” printr-un text în care descriu faptul că este o țintă aflată în permanent în mișcare, fiind deci o abordare înșelătoare în viață. Apoi am abordat cinci principii pentru „mai mult” prin prisma unor reguli de bun simț ce au rolul de a sprijini crearea unei fundații sănătoase pentru cei care își doresc să evolueze, în special din punct de vedere financiar.
Aș spune că cele două texte se adresează unor tipare diferite de oameni. Cei care vor să demonstreze cu tărie faptul că pot, cei care sunt dominați de ambiție și sunt adesea la început de drum, vor găsi mult mai multă valoare într-o serie de principii fundamentale pentru „mai mult” decât în textul mai abstract despre „problemă”.
E logic. Atunci când nu ai, te concentrezi cu toată puterea să ai. E piramida lui Maslow „at its finest”, iar la început te afli la baza ei. Abia pe măsură ce avansezi în vârstă și pe măsură ce „ai”, ajungi să îți pui și întrebări de altă natură.
În ideea asta, mulți oameni văd viața în termeni de creștere și îmbunătățire liniară, lucru adevărat însă doar când ești tânăr. În copilărie, cunoștințele și înțelegerea ta despre lume se dezvoltă masiv cu fiecare an care trece. Ca adult tânăr, oportunitățile și abilitățile tale cresc și ele cu velocitate.
Dar odată ajuns la maturitate, odată ce te stabilizezi din punct de vedere emoțional și profesional și odată ce dezvolți expertiză în anumite domenii, odată ce ai investit deja mult timp și energie în abilitățile tale, în relațiile tale, în carieră și într-o serie de bunuri de valoare, viața nu mai e doar o chestiune de îmbunătățire, ci mai degrabă de compromis.
Cu alte cuvinte, odată ce devii extrem de bun într-un domeniu, conceptul de „dezvoltare” trebuie rafinat din ce în ce mai mult. Trebuie să fii din ce în ce mai atent în ce îți investești timpul și energia. Indiferent că ești medic, antreprenor, arhitect, inginer, artist sau sportiv, la un moment dat poți primi invitații să îți diversifici investițiile, să îți diversifici sursele de venit sau, pur și simplu, apare tentația de a disipa nivelul de energie în mai multe direcții (în special când banii îți permit).
În cele din urmă, sfatul meu merge spre „a avea mai multă atenție” cu ideea de dezvoltare. Ai grijă cu dorința de a te îmbunătăți de dragul de a te îmbunătăți, din dorința de mai mult, fără alt motiv decât că este mai mult. Ai grijă cu noile obiective pe care le stabilești, pentru că ți-ar putea afecta succesul, fericirea și împlinirea pe care le-ai obținut deja.
Viața nu e un „checklist”. Nu e doar un munte care trebuie urcat. Nu e doar evoluție și dezvoltare, uneori e compromis. Uneori trebuie să alegi să rămâi fidel unor proiecte, oameni sau domenii – cu atenția și timpul tău. De la un anumit punct încolo, dezvoltarea de dragul dezvoltării (în special pe orizontală) ar putea să aducă mai mult rău decât bine.
Așadar, ajungi la compromis. Ajungi la punctul în care realizezi că viața e ca o economie.
Trebuie să știi ce anume să tranzacționezi, ce are valoare mai bună pe termen lung.
Pentru că viața e ca o economie în care valoarea tuturor lucrurilor crește și scade odată cu atenția și efortul pe care îl depui în direcțiile respective. Iar în această economie, fiecare om trebuie să aleagă în cele din urmă ceea ce e dispus să tranzacționeze, pe baza a ceea ce apreciază mai mult.
Cu alte cuvinte, dacă nu ești atent la valorile tale, dacă nu ești atent la priorități și dacă ești dispus să dai la schimb lucrurile importante doar de dragul unei doze de dopamină, sunt șanse mari să faci alegeri greșite.
Totul pleacă de la acest fundament.
Uneori nu dezvoltarea e cheia, ci compromisul.
