„Doar începe”

Fiind primul articol de pe blog, simt o doză de tensiune că trebuie să scriu conținut care să „impresioneze”. E perfect în regulă dacă nu voi reuși — tensiunea aceea, pe care noi o numim, mai elegant, perfecționism, trebuie echilibrată.

Ce vreau să spun cu asta?

Done is better than nothing.

De-a lungul anilor, perfecționismul mi-a adus multe beneficii — profesionale și materiale, în principiu. La nivel de specie, perfecționismul ne-a adus tehnologia de la Apple sau opere de artă grandioase, pe care le apreciem sau studiem. Perfecționismul a dus omul pe Lună.

Pe aceeași notă, am pierdut lucruri datorită dorinței mele de a „șlefui” foarte mult lucrurile în care mă implic.

Dar nu întotdeauna e nevoie de perfecționism.

Baza, fundația, pilonul unei vieți de succes e perseverența.

Perfecționismul este ceea ce faci uneori pe drum, în timp ce acționezi, în timp ce muncești, în timp ce construiești, în timp ce transpiri.

Zi de zi.

Metaforic vorbind, perfecționismul e artă, iar perseverența este forță brută.

Dansul celor două face parte din plăcerea sau durerea de a fi om.

Astăzi împlinesc 29. Mi-am planificat ca în următorul an să postez un articol pe zi. Este un experiment nebun, un exercițiu de disciplină care îmi va altera viața în moduri pe care nu le pot înțelege la adevărata lor magnitudine în acest moment.

În 2013 am început să alerg și asta mi-a schimbat viața. În 2014, am renunțat definitiv la zahărul artificial și asta m-a transformat din punct vedere al alimentației.

Cum mă va ajuta simplul act de a scrie zilnic? Nu știu — e o provocare și o accept. Pot să intuiesc, pe baza studiilor, că mă va ajuta să-mi structurez mintea mai bine. Să comunic mai bine.

La 30, vreau să fiu mai înțelept.

Într-o lume confortabilă, magnifică aș putea spune, ni se oferă pe tavă opțiuni peste opțiuni. Analizăm, cântărim și amânăm.

Uităm că cel mai important lucru este simplul act de „a face”.

Uneori e dureros. Uneori ne e greu. Alteori nu avem chef. Adesea găsim scuze. Câteodată plângem. Uneori ne lăsăm convinși că „nu merită”. Alteori suntem descurajați. Adesea nu avem motivație.

Însă realitatea e simplă.

Doar începe.