Durerea emoțională și durerea fizică se simt aproape la fel

Am o amintire foarte puternică din școala primară. Ne jucam un joc în cartier și eram împărțiți în echipe, iar fiecare trebuia să găsească obiectivul valoros al celorlalte tabere. Eu fusesem ales liderul grupului meu, dar la scurt timp după ce am început jocul am fost „detronat”. Strategia mea, care începea cu o organizare, nu era pe placul celorlalți, așa că am plecat la atac fără un plan. M-am simțit respins. Chiar dacă este o simplă poveste din copilărie, este un moment de eșec pe care l-am simțit acut la momentul respectiv și mă întorc uneori la el.

De-a lungul timpului au fost mai multe momente când m-am simțit astfel, inclusiv atunci când am fost refuzat în business, de exemplu. Și sunt sigur că mulți alții s-au simțit respinși.

Unde vreau să ajung cu asta?

Respingerea doare

Indiferent dacă ți s-a spus „nu” când ai aplicat pentru un job sau când negociai o vânzare, indiferent dacă te-ai despărțit de parteneră sau te-ai certat cu un prieten și indiferent dacă cineva a încetat să te urmărească pe social media, creierul tău a procesat aceste lucruri ca fiind respingeri.

Iar studiile în neuroștiință sugerează că durerea emoțională se simte aproape la fel ca durerea fizică. Deși creierul nu procesează identic cele două tipuri de durere, cercetările pe căile neuronale sugerează că există o suprapunere substanțială¹ între experiența durerii fizice și emoționale (legată de factorul social). Cu alte cuvinte, evenimentele care apar și regiunile care se activează în creierul nostru – și, prin urmare, reacțiile noastre la durerea acută – par a fi similare².

Mai mult, se pare că impactul poate să nu se limiteze doar la modul în care creierul procesează emoțiile și durerea asociate respingerii, tocmai pentru că acea durere reală poate afecta inteligența. Potrivit studiilor efectuate de Case Western Reserve University³, respingerea socială a determinat participanții la un studiu să aibă o scădere imediată a raționamentului cu 30% și a IQ-ului cu 25%.

Ce se întâmplă, de fapt?

Oamenii sunt creaturi sociale. Suferința, pierderea emoțională și sentimentele asociate cu „a fi lăsat în afară” și „a fi respins” sunt deosebit de dificil de procesat. Și pentru că rănile emoționale sunt invizibile, angoasa și stresul pot fi dificil de înțeles și explicat celor din jur.

Soluții

Ce trebuie să facem atunci când ne simțim neglijați de cei apropiați sau când suntem respinși într-o situație socială?

Primul lucru – nu luăm incidentul ca fiind unul personal. Nu este mereu despre noi. Aproape toți oamenii se gândesc mai mult la ei înșiși decât la oricine altcineva. De fapt, aproape 80% din gândurile unui om sunt despre el însuși⁴. Așadar, în această societate cu un milion de distrageri la fiecare pasul, șansele sunt mari ca incidentul să nu fie unul personal.

Al doilea lucru – este important să știm că ne amintim respingerea emoțională mai puternic decât durerea fizică și, prin urmare, asta poate provoca sensibilitate pe termen mai lung. Când se întâmplă acest lucru, ideal este să căutăm validare în amintirile impactului pozitiv pe care îl avem asupra celorlalți sau să discutăm cu cineva pe care îl cunoaștem și căruia îi pasă de noi.

Gânduri de final

Dacă vedem un prieten care este rănit și sângerează, ne speriem și căutăm să-i oferim ajutor. Cu toate acestea, când vedem pe cineva cu o puternică durere emoțională, de obicei se preface că nu are nimic, iar noi ne prefacem că nu observăm. Din păcate, există o mulțime de stigme în jurul durerii emoționale, în timp ce puține există pentru durerea fizică.

Imaginează-ți că cineva își rupe brațul sau își dislocă umărul și când vine la tine țipând de durere, îi răspunzi: „Poate că ar trebui să-ți schimbi atitudinea față de umăr” sau „Rămâi pozitiv, vei fi ca nou în cel mai scurt timp.” Și adevărul este că pentru o mulțime de oameni care suferă de depresie și anxietate, fix asta se întâmplă.

Morala?

Nu te îndemn să te porți cu mănuși cu toată lumea, dar te îndemn să fii mai atent la micile semnale pe care cei din jurul tău le transmit.

Uneori, nu trebuie decât să fii prezent și să asculți pe cineva ca să faci un bine.

1. Sturgeon, J. A., & Zautra, A. J. (2016). Social pain and physical pain: shared paths to resilience. Pain management, 6(1), 63–74. https://doi.org/10.2217/pmt.15.56
2. Ethan Kross, Marc G. Berman, Walter Mischel, Edward E. Smith, Tor D. Wager, Social rejection shares somatosensory representations with physical pain, Proceedings of the National Academy of Sciences Apr 2011, 108 (15) 6270-6275; DOI: 10.1073/pnas.1102693108
3. Baumeister, R. F., Twenge, J. M., & Nuss, C. K. (2002). Effects of social exclusion on cognitive processes: anticipated aloneness reduces intelligent thought. Journal of personality and social psychology, 83(4), 817–827. https://doi.org/10.1037//0022-3514.83.4.817
4. Dunbar, R. I., Marriott, A., & Duncan, N. D. (1997). Human conversational behavior. Human nature (Hawthorne, N.Y.), 8(3), 231–246. https://doi.org/10.1007/BF02912493