De câte ori ai auzit expresiile „totul e despre echilibru” sau „moderația e cheia”? Inclusiv pe sticlele de băuturi alcoolice scrie: „Recomandăm un consum responsabil”. E contraintuitiv tot ce se întâmplă în societatea modernă, pentru că modul în care funcționează adulții e bombardat constant cu semnale confuze.
Mindset-ul moderației e atotpătrunzător în cultură, dar nu funcționează în mai multe pături sociale pentru că nu este celebrat. Nu se pune atenția pe moderație. Nu există competiții de moderație.
E greu de cuantificat.
Nimeni nu celebrează moderația, dar asta ni se spune, într-un mod sau altul, prin religie, coduri morale, filosofie și înțelepciunea populară.
Însă cât de importantă e moderația?
suntem bombardați cu Semnale confuze
Pe de-o parte ne este amintit faptul că echilibrul și moderația sunt cheia către o viață fericită — nivelul potrivit de somn/mâncare/social/sex/muncă ne va aduce o viață perfectă! Și e o sarcină care nu se termină niciodată, acest act de a ne păstra viețile într-o stare de echilibru.
La polul opus, cele mai multe reclame sunt despre extreme.
Răsfață-te. Fă-ți pe plac. Trăiește momentul.
Doar am câștigat dreptul să facem asta după o zi sau săptămână plină de muncă, nu?
Mesajul acesta confuz ne face să alunecăm de la starea de echilibru spre comportamente extreme, lăsându-ne uneori cu un sentiment de vinovăție în cazul în care „capitulăm” în fața unui impuls incontrolabil sau unei conduite imprudente care poate reflectă instinctele noastre de bază.
Mesajul societăți e clar: moderația e o virtute, în timp ce extremele sunt un moment de aberație sau o deficiență ce poate fi îmbunătățită.
Oare așa o fi?
Dacă moderația e o călătorie de o viață și contează doar „media”?
Moderația e o virtute incredibilă. Dar cum rămâne cu momentele intense ale vieții?
În viziunea mea, moderația e un concept de cursă lungă. Consider că e mai importantă media comportamentelor mele pe o durată mare de timp.
Aplicând moderația nu m-aș fi apucat niciodată de sportul de anduranță, o alegere care mi-a adus beneficii extraordinare în ultimii 7 ani — atât prin prisma spargerii limitelor mentale, cât și prin prisma faptului că am fost constant într-o formă fizică excelentă.
Aplicând moderația nu aș fi făcut niciodată pasul spre antreprenoriat pentru că, până la urmă, să mă mulțumesc cu salariul de medic ar fi fost un exemplu perfect de moderație.
Aplicând moderația nu aș fi visat niciodată într-un mod nesimțit.
Aplicând moderația nu aș fi călătorit niciodată în atâtea țări și mi-aș fi ucis țelul de a vizita toate țările de pe planetă.
Dacă tot „mindset-ul moderației” este doar pe jumătate adevărat?
Suntem deschiși la posibilitatea asta? Ne place ca lucrurile să fie curate și ordonate, dar viața și comportamentele sunt nuanțate și adesea murdare.
Eu sunt un om intens. Atunci când mă implic într-un lucru, merg până la capăt, indiferent că e vorba de un sport sau de un proiect. Îmi place să dau 100% în tot ceea ce mă implic. E asta o extremă?
Dacă da, e greșit?
Sunt două întrebari aici
1. e moderația întotdeauna „mai bună”?
2. dacă nu, atunci care e formula potrivită?
Analizând la rece, extremele sunt cele care ne-au dus până aici ca umanitate. A fost nevoie de extreme ca să avem cele mai prețioase invenții ale omului, a fost nevoie de extreme ca să câștigăm libertăți și a fost nevoie să cunoaștem extremele ca să știm unde e mijlocul — moderația.
Care e „rețeta” potrivită?
Dacă moderația în sine e o extremă?
Să începem cu conceptul de „mai bine”.
Ceea ce e „mai bine” când vine vorba de majoritatea lucrurilor, inclusiv moderația, este personal și individual, dar mai ales circumstanțial. Așadar, ceea ce e „mai bine” pentru tine într-un anumit cadru nu se va aplica în alt cadru.
Aceeași persoană, context diferit.
Mai departe, consider că o chemare spre moderație pentru că este „mai bine” pentru noi e un lucru care trebuie analizat constant pe parcursul vieții. E nevoie de mai multe detalii în ecuație.
Am putea judeca ceea ce e circumstanțial și personal prin trei metrice:
Este moderația 1) necesară, 2) satisfăcătoare, 3) benefică într-un anumit context?
Sunt șanse mari să realizezi că moderația nu e atât de avantajoasă în foarte multe cazuri. Iar simplul fapt că apare în atât de multe citate online nu înseamnă că nu trebuie analizată înainte.
Uite câteva momente, experiențe și circumstanțe în care eu nu văd moderația ca fiind necesară.
- La începutul unui business. Un start-up e ca un copil care are nevoie de atenție în permanență. Orele de lucru sunt lungi. Nu poți cere moderație aici.
- Când ești în stare de flow. Atunci când timpul se dilată și ești atât de concentrat pe ceea ce faci încât nu îți mai e foame, nu îți mai e sete, nu mai auzi nimic, iar atenția e dirijată aproape monomanial pe momentul prezent. Ești in the zone. De ce ai opri asta?
- Într-o relație romantică, dar mai ales la începutul ei. Uneori momentele care ies din tipare sunt cele mai frumoase amintiri. Pe aceeași notă, uneori e nevoie de sacrificii pentru a întări o relație, iar asta merge mai degrabă spre polii extremi. Sentimentele le simți. Dacă sunt intense, de ce le-ai modera?
- La evenimente speciale, precum nunți sau aniversări. Uneori viața e mai frumoasă când o celebrezi la extrem, dar mai ales atunci când construiești amintiri fabuloase.
- În călătorii. Durata călătoriei joacă un rol crucial, dar a pivota în afara conceptelor turistice clasice poate duce la experiențe fantastice noi, locuri extraordinare și oameni unici. Toate astea ne pot învăța lucruri și ne pot schimba în moduri pe care nu le-am cunoaște niciodată prin moderație.
- Atunci când te joci. Punctul acesta e extrem de digerat pentru adulți, însă am învățat recent, aproape de vârsta de 30 ani, că ai nevoie de un curaj incredibil să îți dai voie să te joci și să te iei în serios. Și să faci karaoke, de exemplu.
În final
Nu am menționat în lista de mai sus nimic din ceea ce se marketează cu pasiune în societatea actuală: alcool, relaxare, ciocolată și toate elementele din seria asta. Ele sunt ok și nu au efecte mari.
Însă tot ceea ce am punctat mai sus se leagă de timp și de comportament, sunt elemente mult mai satisfăcătoare, cu rezultate mai lungi și cu o complexitate mai mare în execuție.
Când încetează munca la un start-up să mai fie ceva ambițios, erodând în schimb calitatea vieții și a relațiilor? Când se transformă pasiunea dintr-o relație romantică într-o obsesie nesănătoasă și când a nu oferi suficient timp intervine în procesul de a te conecta la partener? Când îți dai voie să te simți bine și când ratezi momente incredibile pentru că „joaca e pentru copii”? Când știi că ai intrat în starea de flow și cum poți beneficia de rezultatele pe care le obții lucrând la un nivel atât de concentrat, dacă nu testezi extrema asta?
Răspunsurile la seria asta de întrebări nu sunt mereu imediate. Însă dacă ne restricționăm la moderație full-time, atunci nu ajungem să testăm niciodată limitele și nu apucăm să descoperim praguri în „teritoriul dezechilibrului” care ar putea fi, de fapt, benefice.
Viața poate avea o medie de moderație cu momente de extrem, ocazional hedonistice și pe alocuri dezechilibrate. Însă nu poți construi niciodată nimic de valoare dacă rămâi în limitele moderației. Niciodată nu îți vei cunoaște limitele dacă nu împingi spre ele din când în când.
E mai bine să fii moderat prin alegere, cunoscând teritoriul extremelor, în loc să fii moderat printr-o stare de automulțumire toxică.
E mai bine să fii 100% spre extreme decât moderat prin lene.
Geniul se naște uneori în perioade de extrem. Schimbările de paradigmă sunt rareori planificate. Iubirea profundă nu se naște din convențional și convenabil și nici nu își are rădăcinile în practicalitate. Campionii nu se nasc pe teritoriul moderației.
Impulsul spre extreme nu trebuie să fie ceva rău. Nu e un concept distructiv. Și nici echilibrul nu duce la excelență sau fericire. Mixul de moderație și extrem fac loc pentru incubarea excepționalului în circumstanțe extreme, fără neglijarea unei funcționări sănătoase.
Nu trebuie să ne cerem scuze pentru extremele spre care mergem uneori.
Pentru că fac parte din viața noastră.
Sunt parte din ecuația umanității.
