De aproape doi ani mă trezesc predominant între 5:30 și 7:00 — cu unele excepții. Cea mai lungă serie neîntreruptă de trezit super devreme am avut-o după o călătorie în Madagascar, când adormeam extrem de devreme (din lipsă de curent sau internet). Atunci, forțat, am adoptat obiceiul după ce i-am simțit cu adevărat benefiicile.
Mă trezeam super devreme (chiar și la 4:00), îmi scriam într-o agendă-jurnal, răspundeam la mailuri, mă bucuram de o scurtă plimbare prin natură și abia apoi îmi începeam ziua. Orele acelea de dimineața sunt, cumva, magice.
E un obicei pe care am ținut să îl păstrez, mai ales că programul meu a devenit tot mai aglomerat în ultimii ani.
Însă unele obiceiuri sunt mai fragile ca altele. Mici alterări sau modificări în program sau în modalitatea de abordare pot duce la pauze prea lungi sau oprire definitivă.
Alte obiceiuri sunt reziliente, rezistă mai bine șocurilor vieții. Le poți adapta, le poți îmbunătăți, uneori chiar le poți rări și rămân în viața ta la fel de ușor.
Am început cu trezitul devreme pentru că este unul dintre cele mai „dificile” obiceiuri. În ultimii doi ani — de când am fost foarte atent la acest obicei — am observat că orice modificare, întrerupere, poate duce la oprirea lui. Dacă în weekend dorm mai mult cu 1-2 ore, excepția se simte imediat luni dimineața.
Observând fragilitatea trezitului devreme și riscul de a pierde obiceiul, tind să merg la culcare la aceeași oră și să mă trezesc la aproximativ aceeași oră. Ajută mult, chiar dacă nu-mi iese întotdeauna.
La polul opus, sportul e un obicei mult mai rezilient, mult mai puternic. Din 2012 alerg de 3-5 ori pe săptămână. Am avut ani cu 1000 km alergați și ani cu 2000+ km alergați. Un alt secret pe care îl folosesc aici sunt competițiile. Mă înscriu la o cursă — preferabil ceva care să mă scoată din zona de confort — și apoi sunt „împins” de la spate să mă antrenez.
Timing-ul e important: după zeci de teste, funcționează cel mai bine dacă faci sport dimineața. Ai bifat ceea ce mintea poate percepe ca fiind „dificil”, iar ziua va fi mai ușoară fără această „greutate”.
Sportul e un obicei rezilient și pentru că formatul său poate varia. Dacă alerg 20 minute sau 2 ore, tot îmi păstrez obiceiul.
Frecvența este și ea destul de importantă. Dacă nu bifez cel puțin 3 antrenamente în 7 zile, atunci acela e semnalul pentru mine că obiceiul este afectat.
Finețe și observație
Cum îți dai seama care obiceiuri sunt mai fragile ca altele?
Testezi și observi.
Cei mai mulți oameni văd nereușita implementării unui obicei ca fiind un eșec personal. În realitate, done is better than nothing. Cheia e să accepți ce nu a mers și să observi cu atenție parametrii obiceiului.
- Unde e linia care te-a scos din ritm?
- Ce s-a aflat pe linia respectivă?
- Puteai face ceva pentru a preveni întreruperea obiceiului?
Imaginează-ți o linie simplă — în stânga ai verde și în dreapta roșu. Între ele ai galben, portocaliu sau orice alte culori vrei tu.
Exemplu meu — așa cum scriam mai sus, sub 3 antrenamente pe săptămână (de orice fel, însă trebuie să îmi ridice pulsul foarte mult — adică mersul pe jos nu se pune) înseamnă zona galben-portocalie. Un singur antrenament pe săptămână înseamnă deja zona aproape de roșu.
Când vine vorba de trezitul devreme, două-trei dimineți în care mă trezesc mai târziu de 7:30 înseamnă zona portocalie.
Primul pas în a avea obiceiuri mai sănătoase, de care să fii mulțumit, este să setezi parametri de siguranță. În felul acesta consumi mai mult efort pentru a le păstra (atunci când realizezi că sunt fragile) DOAR când te apropii de limita de siguranță.
Dacă ai obiceiuri pe care nu reușești să le păstrezi, cel mai probabil cazi în zona de „pericol” prea des. Soluția este să înțelegi că nu poți avea o relație prea flexibilă cu obiceiurile fragile.
ÎNCEPE CU UN CHALLENGE
Creierul uman iubește inerția. În realitate, iubește obiceiurile și tot ceea ce e familiar, pentru că nu necesită consum extra de energie. Nu uita că acum suntem, practic, niște călători în timp. Trăim într-o lume super-dezvoltată, cu foarte mulți stimuli, foarte multe responsabilități și distrageri la care corpurile noastre nu s-au adaptat.
Zeci de mii de ani, viața omului a fost simplă. O rutină aproape perfectă. Challenge-ul este o metodă de a scurtcircuita rutina. Sistemul.
Experimentând, am realizat că challenge-urile sunt cea mai bună modalitate de a implementa un obicei nou și de a „rupe” acea rutină.
Începe cu 30 zile și pune reguli stricte.
Caută să observi beneficiile directe ale obiceiului asupra vieții tale.
Atenție însă la modul în care vizualizezi challenge-ul. Dacă mintea ta îl percepe ca pe un efort mare și abia așteaptă să se termine „perioada de foc”, atunci nu ai făcut nimic.
Antrenează-ți mintea să caute beneficii și să ruleze în timp real „simulări” cu modul în care ar arăta viața ta cu noul obicei implementat. Forțează-ți mintea să vadă mereu partea bună și, bineînțeles, experimentează la nivel de flexibilitate.
Cât de mult poți adapta/pune pe pauză obiceiul înainte să te oprești de tot? Unde e riscul?
***
Există o anumită doză de libertate în strictețe. Îți oferă peace of mind într-o societate din ce în ce mai acaparatoare. În plus, strictețea e un standard și poți lega obiceiul de valorile tale — oferindu-i și mai multă putere, construind pe fragilitatea inițială.
Observând unde sunt limitele obiceiurilor tale, le poți îmbunătăți până la punctul în care devin parte din stilul tău de viață.
Întrebarea mea pentru tine este:
Care-s standardele tale?
Începe de acolo.
