Simpla convingere că meriți un anumit lucru nu îl face realitate, însă a crede că nu meriți ceva te va împiedica să încerci. Încrederea nu îți va oferi automat rezultate, dar îndoiala de sine îți stabilește din start niște limite. Așadar, care e abordarea potrivită?
Cred cu tărie că un optimism dur este soluția.
Viitorul nu este modelat de oameni care nu cred cu adevărat în ei și în ideile lor. Viitorul nu este modelat de cei care se îndoiesc. Oamenii puternici, atât bărbați, cât și femei, au fost întotdeauna pregătiți să-și parieze viitorul, chiar și viața, pe proiecte și obiective ce nu aveau inițial perspective de reușită. Cu alte cuvinte, doar încrederea i-a dus mai departe, chiar cu riscul de a pierde.
În același timp este o mare diferență între precauție și îndoială. Poți avea încredere în ceea ce faci, în proiectul la care lucrezi, poți avea optimism dur, însă cu pauze de calcul al riscului și cu atenție la detalii.
Diferența este că precauția include acțiunea, în timp ce îndoiala exclude acțiunea.
Comparația cu alegerea carierei
Când m-am decis să iau o pauză de la cariera medicală la 25 de ani, alegerea mea a trecut prin foarte multe filtre. Am întors problema pe multe părți, am privit din diverse unghiuri și am cântărit variate posibilități. A fost un proces sănătos și necesar, dar extrem de dificil.
Însă mai este o mică strategie pe care am aplicat-o și care nu a ieșit atât de ușor în evidență când am mai scris sau vorbit despre subiect.
Mi-am dat seama că nu îmi doream să practic medicina mai departe, cel puțin nu la vârsta în care aveam timpul să încerc și alte lucruri. Mi-am dat seama că aveam alte abilități pe care mi le-aș fi putut antrena. Mi-am dat seama că viziunea mea despre viață și capacitatea de a structura totul în jurul meu se potriveau mai bine cu identitatea de antreprenor, nu de medic. Și mi-am dat seama că nu „ardeam” pentru medicină, nu mă ținea treaz noaptea.
Esența?
Mi-am dat seama că nu îmi doream să fac medicină mai departe.
Nu știam exact, cu precizia unui ceas elvețian, încotro mergeam cu afacerea, dar știam ceea ce nu îmi doream.
Duelul încredere/îndoială: cine câștigă?
Același lucru e valabil și cu încrederea și îndoiala.
Nu uita că simpla convingere că meriți un anumit lucru nu îl face realitate, însă a crede că nu meriți ceva te va împiedica să încerci.
Trebuie doar să știi din prima ce nu vrei.
- Nu vrei îndoială, pentru că asta îți pune automat o limită – nici măcar nu vei încerca, te vei descuraja.
- Vrei încredere că vei depune efortul, nu neapărat că vei reuși. Chiar dacă nu îți va oferi rezultate garantat, o astfel de atitudine te va pune pe drumul spre rezultate.
Iar drumul nu este niciodată ușor, dar asta nu schimbă problema, ci doar îi triază pe cei care încearcă, pe încrezători și pe îndoielnici.
Tu din care categorie faci parte?
