În 2016 am plecat trei săptămâni în Thailanda și Myanmar după ce am luat examenul de rezidențiat. În perioada aceea am scris destul de mult în agenda pe care o aveam cu mine, frământat fiind de decizia pe care urma să o iau. Cu câteva luni înainte de marele examen avusesem o epifanie imensă — nu eram sigur că îmi doream să profesez medicina.
Finalul acelui an a fost extrem de tulburător prin prisma deciziei pe care urma să o iau. În primă fază mi-a fost extrem de dificil să renunț de tot și să nu susțin rezidențiatul. Deși avusesem un scurt moment de claritate în care luasem decizia de a nu susține examenul, m-am hotărât într-un final că e mai confortabil pentru mintea mea să continui să învăț pentru ca apoi să îmi aleg o specialitate și să îmi iau un an sabatic.
Aveam nevoie de un backup ca să pot testa noua direcție pe care o căutam.
În loc să îmi dau demisia, mi-am luat concediu fără plată timp de 11 luni la finalul lunii ianuarie, în 2017. Când m-am întors în România la finalul acelui an aveam deja răspunsul. Mi-am dat demisia, deși aveam un job foarte bine plătit ca medic rezident infecționist.
Tranziția trebuie să fie ușoară
Eu am fost primul om din cercul meu larg de prieteni și cunoștințe care a ales să meargă în altă direcție după o facultate atât de grea. Medicina are tentacule lungi și e un domeniu foarte „acaparator”, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care am decis să mă concentrez pe antreprenoriat.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei a ales și el să pună pe pauză drumul medical, alegând să se alăture Marsilian pentru ca ulterior să înceapă un proiect personal în paralel, iar fratele meu, la momentul scrierii acestui articol, a ales să se înscrie la un MBA după absolvirea facultății de medicină.
Esența e următoarea.
Schimbarea carierei e un fenomen imens. E o alegere grea. E o decizie cu repercursiuni puternice pe termen lung. Iar dacă iei în considerare o altă carieră, e clar că trebuie să „sapi” mai mult în direcția schimbării.
Cel mai simplu mod de a scăpa de dubii e să te miști. Să depui efort și să testezi.
Mai departe, dacă vrei să scurtcircuitezi procesul și să treci peste teama schimbării, ai nevoie fie să te arunci direct în furtuna noului domeniu pe care îl alegi, fie să îți iei un an sabatic în care să reflectezi asupra viitorului — cu recomandarea să începi deja să acumulezi skill-uri pentru noul domeniu.
De ce?
Pentru că vrei să te miști repede.
Pentru că vrei să știi dacă urci muntele potrivit.
Pentru că ai nevoie ca ideile care au stat la baza schimbării carierei să se maturizeze și să le înțelegi mai bine. Ai nevoie de timp să observi indicii și momente de inflexiune de-a lungul procesului. Ai nevoie de „invitații” din partea realității pentru a merge în anumite direcții care te atrag mai mult.
Ai nevoie să înveți cum să treci peste paralizia decizională, iar pentru asta ai nevoie să „tragi de timp” și să te observi mai bine în noul context. Ai nevoie să înveți cum să te „înclini” spre sens. În final, ai nevoie să deblochezi în mintea ta anumite paragime. Și e suficient să faci asta o singură dată.
Dacă tot nu reușești să te mobilizezi, ia în calcul asumarea înainte de a avea soluția. Începe și învață tot ceea ce ai de învățat pe parcurs.
În timp vei găsi răspunsurile pe care le cauți.
Tot ce contează e să pui roțile în mișcare.
În orice direcție.
