Prima dată când mi-am pus problema „simplificării” a fost destul de recent, undeva prin 2017, într-o ședință de marketing. Discutam despre planurile de abonament pe care să le punem în vânzare în cadrul unei campanii de reduceri și am ajuns cu toții la concluzia că trebuie să ne concentrăm pe un singur plan. Dacă îi oferi omului prea multe alegeri, va fi copleșit și nu va cumpăra. Va pleca.
În business uneori trebuie să iei decizii cruciale înainte de o lansare propriu-zisă. La naiba, trebuie să iei decizii dure oricând. Recent scriam despre faptul că uneori tai paragrafe întregi în procesul de editare, înainte de a publica un articol.
Simplificarea e cheia. Prea multe alegeri ne copleșesc.
Un alt exemplu. Cunosc un anumit tip de restaurante unde știu sigur că sunt șanse mici ca mâncarea să fie foarte bună — acelea unde meniul e cât jumătate de carte. Restaurantele care oferă super multe alegeri în meniu duc la paralizia decizională — personal, de multe ori nu știu ce să comand având în față atât de multe opțiuni. Doi la mână, mâncarea nu e mereu gustoasă și nu m-aș întoarce a doua oară. De ce se întâmplăa asta? Pentru că e foarte greu să fii extraordinar la 100 de lucruri.
Psihologia din spate
Dacă ar fi să merg în direcția Ray Kurzweil, unul dintre cei mai interesanți cercetători din istoria inteligenței artificiale, aș spune că logica e următoarea — creierul uman interpretează realitatea înconjurătoare prin observarea de pattern-uri. Neocortexul are în jur de 300 milioane de circuite neuronale de recunoaștere a pattern-urilor, circuite care funcționează pe ierarhii.
Mai departe, asta înseamnă că orice simplificare de pattern-uri va duce la un „confort mintal” pentru omul care are de luat o decizie. Cu cât alegerile sunt mai ordonate și mai bine clasificate, precum și mai puține, cu atât decizia vine mai ușor.
Asta e o lecție cheie în business. Este unul dintre motivele pentru care Apple a produs ani de zile un singur model de telefon și maxim două tipuri de Macbook-uri și iMac-uri. Putem extrapola ideea la multe alte modele de afaceri și business-uri, însă nu e momentul acum. E doar o temă de gândire.
Hai să mergem mai adânc în subiect. E ușor să iei decizii de business când ai toate informațiile în fața ta, experiență sub centură și un minim de cunoștințe de psihologie.
Ce se întâmplă însă cu modul în care gândim?
3 lucruri cheie
Prin natura poziției mele în Marsilian, am momente în care sunt lovit din toate părțile de apeluri telefonice, mesaje, e-mail-uri, solicitări, idei și întrebări de tot felul. Mi-am organizat viața în așa manieră încât să pot jongla cu toate, însă uneori „alunec” spre sentimentul de copleșire atunci când nu am cui să deleg suficient și trebuie „stinse focuri”.
Într-un proces de introspecție am realizat că nu prioritizez cum trebuie. În lumea mea, în acele momente „încinse” când am de făcut alegeri rapid, fiecare decizie este egală și necesită gândire atentă — un defect al perfecționismului pe care îl îmblânzesc constant. Am realizat că nu toate deciziile necesită același timp de analiză și nici același efort.
Dacă te lovești de paralizia decizională foarte des, uite câteva idei în direcția asta.
Anxietate
Atunci când faci un lucru de suficient de multe ori, cel mai probabil devine automat și trebuie să îl oprești în mod conștient. Atunci când simți anxietatea în fața multor alegeri sau decizii, creierul îți spune că modalitatea prin care să te simți mai puțin anxios e să analizezi și mai mult.
Răspunsul, evident, nu este să analizezi mai în detaliu ceea ce ai de făcut.
Răspunsul potrivit e doar să te oprești și să decizi rolul fiecărei decizii în marea schemă a lucrurilor.
importanța problemei
Raportat la întreaga săptămână, întreaga lună sau chiar întregul an, cât de mare e „problema”? Ce valoare are decizia? Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Apoi, dacă se întâmplă, ce poți face tu?
Ideea principală de aici este să îți înveți creierul rațional să nu mai intervină în forță atunci când te simți anxios în fața copleșirii alegerilor pe care le ai în față.
Mai departe, decizia are legătură cu ceva ce îți dorești sau e ceva ce nu îți dorești?
Perfecționism
Am menționat deja că poate fi o piedică în luarea unor decizii asumate într-un mod mult mai rapid. De multe ori e mai important să progresezi într-o anumită direcție (poate în relația cu un client, când vine vorba de un obicei pe care vrei să îl „instalezi” sau poate doar când ai de răspuns la e-mail-uri). Să crezi că totul trebuie să fie perfect e o rețetă pentru dezastru și oboseală mintală.
Câteva soluții
Cea mai simplă metodă de a trece peste paralizia decizională e să exersezi luarea deciziilor. Forțează-te să iei decizii mai repede și începe prin a răspunde la întrebări sau invitații mai rapid — indiferent dacă spui „da” sau „nu”, nu mai amâna. Începe cu lucruri mici, asta e cheia ca să capeți încredere. Scopul e să devii confortabil cu ceea ce pare a fi impulsivitate, doar că aici e un concept care te ajută.
Mai departe, învață să fii mulțumit cu mai puțin decât „perfect”. Experimentul meu de a scrie în fiecare zi timp de 1 an se mulează perfect pe ideea asta. Nu mi-am setat nici un fel de target ca și număr de cuvinte, doar mi-am spus că trebuie să fiu consecvent și să scriu în fiecare zi. Secretul e să îți scazi puțin așteptările și să te simți confortabil cu a face greșeli — pentru că scopul final e să te miști, nu să supra-analizezi.
În final, folosește intuiția. Americanii îi spun „follow your gut”, dar sunt sigur că prinzi ideea. Atunci când simți că o decizie e mai bună ca alta, mergi în direcția respectivă și vezi ce se întâmplă. Fii mai atent la indiciile pe care ți le oferă mintea și testează.
Singurul antidot pentru paralizia decizională este să te agăți de orice element care te poate pune în mișcare. Și e datoria ta să găsești trenul care se mișcă mai rapid.
