Pe 6 august 2020 am început o provocare, aceea de a scrie în fiecare zi timp de un an. Mă apropii de finalizarea a 25% din obiectiv. Am învățat multe despre mine, multe despre modul în care trebuie să abordez fiecare text pe care îl public și multe despre arta creativă. Teoretic, până acum am scris echivalentul unei cărți, după numărul de cuvinte, și am tras o concluzie simplă.
Înainte să îmi iau inima în dinți și să spun „da” provocării, cochetam cu ideea de a publica două articole pe săptămână, în fiecare zi de luni și joi. M-am gândit chiar ce ar însemna să scriu unul pe săptămână.
Apoi mi-am dat seama că trebuie să lucrez la brutalitatea actului creativ, la disciplină. Să scriu o dată sau de două ori pe săptămână nu ar fi fost o provocare.
Eu am tendința să fiu perfecționist, astfel că decizia a lovit perfect în această trăsătură a caracterului meu. Actul de a scrie zilnic nu-mi permite să fiu perfecționist, fiind o unealtă superbă de a dresa această calitate ce poate fi interpretată și ca defect.
Deși îmi place foarte mult să scriu și mă ajută să îmi organizez mintea, să planific mai bine și să înțeleg mai bine realitatea din jurul meu, înainte să încep provocarea am avut doar o scurtă perioadă în care am scris mult — în liceu.
Dar nu scrisesem niciodată pentru mine în mod disciplinat. Ce-i drept, îmi luam pauze lungi în care scoteam agenda și planificam. Nimic creativ însă — erau cifre, visuri și evaluări în retrospectivă.
Nu mă concentrasem niciodată, în mod susținut, pe actul de a scrie.
Scrie înainte, editează după
În august 2020, la o săptămână după ce am dat startul provocării, am avut o zi în care am stat cinci ore ca să public 1000 cuvinte. Puțin mai târziu am mai avut momente în care procrastinam actul de a scrie primul paragraf, introducerea în sine. Am ajuns la concluzia că trebuia să rafinez procesul, nu îmi permiteam să investesc atât de mult timp în fiecare zi.
Cea mai puternică lecție pe care o știam doar în teorie, nu și din practică, a fost să scriu înainte și să editez după. Au fost momente în care am tăiat sute de cuvinte fără nici un fel de regret. Au fost momente când ceea ce am scris sub impulsul inițial a fost publicabil fără prea multe editări.
Însă concluzia din ultimele aproape 3 luni e simplă — încep mereu cu ceea ce am. Chiar dacă nu îmi e clar modul în care vreau să dezvolt subiectul, mă apuc și scriu o introducere, orice introducere, pentru ca apoi să o conectez de restul ideilor.
Secretul e că trebuie să mă mișc, nu să aștept inspirația.
Poți aplica tehnica în orice domeniu
Strategia funcționează în felul următor. La mașini și avioane, cea mai mare cantitate de combustibil e consumată la pornire și la accelerația inițială. În momentul în care există momentum intervine forța inerției și consumul se stabilizează.
Fix la fel e și la oameni.
Cel mai greu e începutul. Cel mai greu e să intri într-o stare de flow și să pornești „mașinăria” numită creier. Nu uita, poți aplica strategia în absolut orice domeniu. Distruge procrastinarea și doar începe să faci lucruri.
Editează și ajustează pe parcurs.
Pentru că decizia de a spune „start” e cea mai importantă.
