fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Invitațiile realității

I

Era anul 2015 și o zi călduroasă de decembrie când mașina mi-a fost spartă în parcarea cetății din San Marino, mașină din care mi-a fost furat laptopul pe care aveam toate datele mele, fără backup. Era o zi de august 2017 când tata mi-a spus că voi ajunge un vagabond dacă nu rămân în cariera medicală. Și era o zi oarecare de 2018 atunci când am observat că o tranzacție mi se închisese automat și pierdusem 0,7 Bitcoin într-o fracțiune de secundă, echivalentul a vreo 15.000 dolari atunci.

Când s-a invit oportunitatea să călătoresc prima dată în afara Europei, am acceptat. Când am realizat cât de multe mă învață cunoașterea altor culturi, am explorat și mai mult. Când nu am mai fost mulțumit de starea mea financiară, am spus „da” câtorva oportunități de a câștiga bani, lucru ce mi-a dezvoltat anumite abilități. Când fratele meu m-a întrebat dacă vreau să construim o platformă de învățare, am acceptat și am construit un business.

Când am fost invitat în locuri unde urma să mă simt inconfortabil, am spus „da”, știind că doar așa pot să cresc și doar așa pot să mă simt confortabil data viitoare. Indiferent că a fost vorba de vorbit în public, cursuri, competiții de alergare sau diverse experiențe, am spus „da” de cât mai multe ori.

Decizii vs. Invitații

Fie că am avut parte de eșecuri sau victorii evidente, mereu am învățat lecții. Am abordat dintotdeauna viața cu mindset-ul că tot ceea ce mi se întâmplă mă va face mai bun. Chiar dacă am parte de eșec după eșec, situații stresante și uneori realitatea devine rigidă, aproape împotrivindu-se planurilor mele, experiența în sine valorează enorm.

Când laptopul mi-a fost furat am trecut pe Mac, iar de atunci absolut tot ce fac se salvează automat în cloud. Când tata mi-a spus că „nu voi mai fi fiul lui” dacă urma să iau decizia de a părăsi sistemul medical, m-am lovit de primul examen al maturității. A fost o „invitație” spre o altă direcție a vieții mele și trebuia doar să răspund afirmativ — iar omul care sunt astăzi e la 180° de omul care aș fi fost dacă aș fi refuzat „invitația” de a călători și de a deveni antreprenor full-time. Iar când am pierdut o bucată destul de mare de Bitcoin m-am resemnat, deși a durut mult. Mi-am spus că voi face din nou banii aceia. Și i-am făcut de mai multe ori de atunci.

Văd evenimentele care se întâmplă în viață ca invitații. E ca și cum realitatea mă invită să aleg modul în care „cadrez” circumstanța și răspunsul meu la ea. Cum voi interpreta evenimentele? Ce semnificație le voi da? Cum îmi vor îmbunătăți caracterul pentru a se adapta la circumstanțele schimbătoare?

Atunci când sunt în fața unor decizii, eu le văd ca pe invitații. Deciziile au o conotație mai puternică, mai „grea”, așa că invitația de a începe ceva nou îmi ridică entuziasmul și mă cadrează într-un mod mai sănătos.

Pentru mine, provocările sunt fascinante și merită efortul meu, însă trebuie să fie aliniate cu direcția mea ca eu să răspuns afirmativ unei invitații.

2020

Anul de debut al pandemiei COVID-19 a fost dezastruos pentru milioane de afaceri la nivel mondial și probabil pentru miliarde de oameni. Pentru mine a fost un an revelator. Am învățat multe despre psihologia maselor în contextul crizei și mi-am accelerat puternic procesul de introspecție spunând „da” la două invitații.

Actul de a scrie zilnic timp de un an mi-a schimbat fundamental percepția despre importanța auto-observării, clarității și conștientizării. A doua invitație, cea de a pleca în Spania cu soția mea pentru a parcurge 730 kilometri pe jos, mi-a arătat cât de mult iubesc momentele de calm și cât de necesare îmi sunt într-o societate atât de zgomotoasă.

A fost dificil să accept cele două invitații? A fost ușor să mă înham la experiența de a parcurge Spania pe jos, pe Camino de Santiago, însă a fost dificil să îmi asum decizia de a scrie în fiecare zi tocmai pentru că nu mai făcusem niciodată asta.

Dar mai e un secret când vine vorba de invitațiile realității.

De cele mai multe ori trebuie să îți asumi înainte să știi răspunsul și înainte să știi finalitatea. E ok dacă nu ești în control. E ok dacă nu ai bani încă. E ok dacă nu ai experiență încă. E ok dacă nu știi ce va urma.

Ăsta-i farmecul.

Nu uita, neasumarea înseamnă stagnare sau înaintare lentă dacă problema, decizia sau „invitația” e una importantă pentru tine. Neasumarea înseamnă procrastinare. Înseamnă teamă și nu îți oferă feedback rapid.

Asumarea poate veni cu eșecuri spectaculoase, în cel mai rău caz, însă vine cu cea mai utilă piesă necesară în arsenalul vieții unui om.

Experiența.

Final

Indiferent în ce univers bizar sau circumstanță dificilă te găsești, întreabă-te care ar putea fi motivele pentru care te afli acolo. Cum vei cadra trăirea respectivă? Ești capabil, în tensiunea momentului, să te gândești cum te va ajuta experiența respectivă peste 10 sau 20 de ani? Ce fel de om vei ieși la final? E o invitație sănătoasă și pozitivă? E o invitație negativă?

Secretul nu este să spunem „da” la orice, ci să urmărim indiciile subtile ale realității și să plusăm efort și timp acolo unde simțim că suntem mai aliniați cu finalitatea experienței.

În final, nu răspunde invitațiilor realității cu gândul la tine, cel din prezent.

Răspunde cu gândul la viitor.



2 comentarii

idei, principii, strategii, gânduri