Odată cu globalizarea și odată cu inevitabilitatea informației au apărut foarte mulți oameni care au început să exploreze subiectul dezvoltării personale la un nivel foarte superficial. Problema? Orice proces începe prin osmoză – te expui la foarte multă informație și cauți să absorbi cât mai mult. Poate chiar te duci unde vrei să înveți și cauți o transformare ca urmare a expunerii la mediul respectiv. Ceea ce este foarte ok, dar până la un anumit punct. Pentru că nu vei fi niciodată original dacă trăiești din osmoză.
Trebuie să creezi tu substanța.
Cred cu tărie că este vitală alegerea oamenilor pe care îi urmărești. Este critic să îți pui întrebări despre oamenii pe care vrei să îi modelezi sau de la care vrei să înveți, pentru că nici ei nu sunt perfecți. Și riști să nu existe aliniere sau să „absorbi” ceva ce e fundamental greșit.
Unde vreau să ajung cu asta?
Cele două direcții
Dacă faci „zoom-out” pe ceea ce înseamnă dezvoltare personală și profesională, există două mari direcții.
- Imitația (osmoza), sau a copia tipare de gândire, comportamente, acțiuni cu scopul de a obține un anumit rezultat. Învățăm să vorbim, ca și copii, copiind ceea ce spun părinții și bunicii noștri. Învățăm cuvinte. Învățăm poezii. Învățăm să scriem copiind liniuțe și bastonașe. Învățăm cum să ne comportăm observându-i pe cei din jurul nostru — iar dacă nu facem ce trebuie, suntem pedepsiți. Generațiile tinere modelează generațiile mai în vârstă. Imităm. Copiem. Modelăm. Așa funcționăm la nivelul de bază.
- Creația. James Altucher o numește reinventare personală. Adam Grant o numește originalitate. Phil Knight o numește amprenta pe care o lași asupra lumii. Steve Jobs o numește crăpătura pe care o faci în univers. Pictorii o numesc pânză albă. Iar dacă mă întrebi pe mine, o numesc misiune personală.
Osmoza este atunci când îți cauți repere în exterior. Este când direcția ta este dată de factori externi și cauți să te aliniezi în funcție de ceea ce observi și absorbi. Cu alte cuvinte, îți cauți locul.
Creația este atunci când îți construiești repere în interior. Este rezultatul introspecției și al construirii unui caracter puternic prin expunere la experiențe diverse, capabil de a genera noi paradigme și o viziune proprie. În alte cuvinte, ți-ai găsit locul.
Granița care nu se vede
Creația și imitația sunt în antiteză.
Secretul?
Procesul de osmoză, imitația în sine, trebuie limitată în mod conștient. Nimeni nu te poate învăța când ești pregătit să nu mai aborbi informație și atât. Nimeni nu îți arată granița dintre cele două direcții. Nimeni nu îți dă curaj să creezi de la zero, să generezi originalitate și să devii cine vrei tu să fii, nu cine ți se spune să devii.
Nimeni, pentru că e responsabilitatea ta să te dezvolți inteligent și sănătos.
E responsabilitatea ta să faci tranziția.
