fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Priorități, focus și aliniere

P

Cele trei cuvinte din titlu, aparent fără conexiune între ele, sunt ingrediente ale provocării de a scrie zilnic timp de un an. Am fost întrebat care sunt cele 365 subiecte. Realitatea este că nu face parte din provocare să știu subiectele înainte. „Rețeta” pe care o voi folosi în fiecare zi este următoarea: voi face scrisul o prioritate, îmi voi programa să mă concentrez și voi folosi ceea ce eu numesc „aliniere”.

Dacă mi-aș fi propus să știu cele 365 subiecte înainte să încep, aș fi dat ușor în ceea ce eu numesc „paralizie mintală”. E un task prea mare, așadar strategia este să folosesc un sistem pentru cea mai mică unitate de măsură a provocării — banala zi de 24 ore.

1. Priorități

Adevărul este că timp există. Într-o lume ideală, robotizată, un obsedat de productivitate ar folosi fiecare minut pentru a „stoarce” cât mai mult timp din momentele în care este treaz (16-19 ore pe zi).

În realitate, nu poți face asta. Poți maximiza fiecare sistem, fiecare punct din to-do list, fiecare lucru pe care îl faci, însă nu există randament 100%. Poți bifa toate punctele din to-do list, desigur, însă nu întotdeauna doar task-uri complexe. Pe scurt, nu poți face totul bine.

Trebuie să alegi.

Exact ca un computer care are nevoie de un restart din când în când, creierele noastre adună multă oboseală în background. Fiziologic vorbind, sinapsele au nevoie de somn și odinnă pentru a-și da reset, deci este o realitate faptul că nu putem fi roboți.

Secretul constă în a manageria energia, nu timpul.

Dacă timp există, atunci totul se rezumă la priorități — pentru că avem un timp finit în fiecare zi, precum și un număr X de „unități de energie” (energy points) — exact ca într-un joc video.

Output-ul zilnic al omului este, așadar, dictat de prioritățile pe care le setează.

2. Programarea focusului

Acum vreo 2 ani am auzit pentru primată cuvintele: „Programează-ți să fii stresat.” La început nu am înțeles la ce se referă, probabil pentru că nu ajunsesem într-un punct al vieții sau la un anumit nivel unde stresul să fie o problemă foarte mare. Ulterior am înțeles.

La ce se referă sintagma? În loc să lași gânduri peste gânduri să te lovească, minut după minut, preiei controlul prin diverse tehnici (meditație, sport, respirație profundă, conștientizare) și îți programezi, literalmente, un moment din zi în care să permiți stresului să te cuprindă.

Eu aplic aceeași metodă pentru momentele în care trebuie să dau 100%. Practic, aplic tehnica pentru a mă concentra la comandă.

Mihaly Csikszentmihalyi este un maghiar-american cunoscut la nivel mondial pentru studiul său asupra fericirii și creativității. A scris o carte excepțională numită Flow despre o stare mintală super-concentrată.

Să explic.

Imaginează-ți că urci pe un munte foarte înalt.

Te afli foarte sus, aproape de nori.

Ești aproape lipit de pietre.

Aerul e rece.

Simți cum căldura respirației tale se lovește de pietrele aflate la câțiva centimetri de nasul tău.

Vântul tăios te trezește instant la realitate.

O mișcare greșită te poate ucide.

Te miști cu maximă atenție, perfect conștient de fiecare plasare a piciorului, de unghiurile corpului tău, de modul în care mâna ta prinde atent fiecare piatră mai proeminentă.

Nu există loc de eroare; o singură secundă de neatenție te poate costa viața. 

Te concentrezi cu fiecare celulă a corpului tău; nimic nu mai există, ești doar tu și muntele.

Timpul pare să încetinească. Percepțiile sunt amplificate – culorile sunt mai clare și mai strălucitoare, iar fiecare sunet al naturii pulsează, literalmente, prin tine.

Ești însăși natura.

Ești acolo.

Mintea ta se transformă într-un spațiu complet nou și îți oferă o superputere. 

Un sentiment vibrant de pace și liniște te „infuzează”. 

Te simți în ton cu viața, mișcându-te cu o precizie și poezie pe care nu o înțelegi pe deplin, dar în același timp savurând momentul. 

Ești într-un colț al minții tale care nu știai că există.

Ești... în starea de flow.

Odată ce urcarea se termină, te întorci lin la baza muntelui, înapoi la viața „normală”.

Mintea ta se întoarce încet la starea uzuală de „zgomot”.
Gânduri peste gânduri despre societate și despre lumea din jurul tău dau năvală.

Senzația vibrantă de pace, în care te-ai simțit atât de viu și pe care tocmai ai experimentat-o, pălește ușor și devine o amintire — pe care însă abia aștepți să o retrăiești.

Deja începi să plănuiești următoarea urcare. 

Vrei să experimentezi din nou acel sentiment, în care corpul și mintea ta au fost complet asamblate și conectate.

Ceea ce ai experimentat poartă, în limba engleză, numele de flow. 

3. Aliniere

Omul învață prin modelarea celor din jurul lui. Sintagma „ești mediul în care trăiești” este foarte adevărată tocmai pentru că, instinctiv, căutăm validarea celor din jur. Reacția celorlalți reprezentanți ai Homo Sapiens e un fel de „ghid” pentru noi.

Think about it.

Absolut tot ceea ce învățăm, de la scurt timp după naștere și până aproape de adolescență, când ni se structurează mai bine personalitatea, este un dans de reward/punishment sau do to avoid punishment (fără reward).

  • Învață ca să ai media peste 9,50 și îți vom cumpăra un laptop nou.
  • Învață ca să nu iei note mici.

Unde vreau să ajung cu asta?

Folosim tipare sau pattern-uri pentru a ne face existența mai ușoară. Cele mai multe le împrumutăm de la cei din jurul nostru. Ne folosim de ceea ce vedem, ceea ce auzim și ceea ce simțim pentru a „recunoaște” semnalele din jurul nostru, precum un AI.

Strategiile mintale reprezintă modul în care noi facem lucruri. Este un set de imagini mintale, gânduri, experiențe, plasate într-o anumită ordine, care determină același rezultat.

Exact ca într-un program de calculator, mintea noastră știe tot ce trebuie să facă înainte să facem un anumit lucru (dacă l-am mai făcut, bineînțeles — și asta la nivel de subconștient). Avem strategii pentru comunicare, sport, modul în care învățăm, trezitul de dimineață, strategii pentru condus mașina, strategii pentru task-uri la job, strategii pentru procrastinare (da, există și strategii pentru lucrurile care nu ne plac).

Repet, nu știi conștient că ai o strategie până când nu te apuci și desparți firul în patru.

Concluzia de aici este că absolut toate comportamentele noastre externe sunt controlate de strategii procesate intern. Și este nevoie de introspecție ghidată pentru a le identifica.

Pentru că sunt la punctul 3, vreau să menționez cuvântul „aliniere” — a trebuit să fac o mică introducere.

Dau exemplu experiența scrierii primului articol, ieri. Inițial, am vrut să scriu despre diferențele de percepție ale oamenilor. Am stat 15 minute în fața laptopului — până la urmă am șters cele 100 cuvinte scrise cu foarte multă greutate și am fost sincer.

Am făcut un pas în spate (metaforic vorbind), m-am aliniat cu starea mea din momentul respectiv (lansarea provocării și a blogului era a big deal to me) și, pur și simplu, am scris despre asta.

A fost ușor.

De foarte multe ori nu suntem atenți la semnalele pe care realitatea, mintea sau corpul ni le transmit. Opunem rezistență.

Secretul constă în aliniere.

De ce am menționat tiparele și strategiile? Pentru că e nevoie să fii conștient de elemente fine, precum acestea, pentru a-ți înțelege mai bine mintea și pentru a acționa în consecință.

Totul e un sistem.

Celula e un sistem, planeta e un sistem, corpul uman e un sistem.

Mintea e un sistem. Și atunci de ce să nu-l descifrăm?



9 comentarii

idei, principii, strategii, gânduri