La 25 de ani, în fața marii alegeri de a ieși din domeniul medical, am mers singur într-o cafenea și am stat acolo aproape patru ore. Mi-am făcut un plan extrem de detaliat pentru anul care urma, acel an în care urma să pun pe pauză nedeterminată profesia medicală. Apoi am trasat, în linii mari, câteva obiective pentru următorii 5 ani. Era anul 2016 când am scris rândurile acelea și a fost emoționant să le revăd după această perioadă de timp. Eram naiv, ca orice tânăr, dar extrem de motivat.
Câteva luni mai târziu aveam să îmi iau concediu fără plată pentru un fel de an sabatic în care să explorez planeta, iar aproape un an și jumătate mai târziu aveam să îmi dau demisia. Aveam să îmi „ard corăbiile”, cum mi-am spus eu atunci.
Însă în ziua aceea de august, în 2016, mi-am notat în agendă obiectivul de a deveni milionar până la 30 de ani. La momentul respectiv, partea materială a vieții era foarte importantă pentru mine. Uitându-mă în spate, este fix traseul piramidei lui Maslow.
Când nu prea ai bani, prioritatea este să faci bani.
Cinci ani mai târziu, nu am devenit milionar, dar conduc o companie care valorează în 2021 peste un milion de euro, iar activele mele totale și ale soției, excluzând jumătatea de părți sociale deținute în cadrul companiei, sunt de vreo patru-cinci ori mai mari ca în 2016. Obiectivul meu inițial este inevitabil, doar că va mai dura puțin.
Steaua polară și începutul
Unde vreau să ajung cu toate astea?
Nu scriu ca să mă laud, ci pentru a descrie printr-o poveste personală ceea ce eu numesc „fluiditatea obiectivelor”. În lumea dezvoltării personale și profesionale se pune mare accent pe planificare. Se pune accent pe a scrie pe o foaie, cu un stilou sau cu un pix, obiectivele. Se pune accent pe specificitate. Iar cei mai mulți oameni, din ceea ce am observat, se blochează la partea de specificitate.
„De unde să știu eu, la nivel de detaliu, ce se va întâmpla?”
Și tocmai aici intervine frumusețea. Lecția este că nu știi niciodată ce se va întâmpla, dar îți vei defini „steaua polară”, vei avea o direcție și te vei pune în mișcare. Cel mai important lucru este să știi încotro mergi (chiar dacă vag la început) și să începi. Scopul este să capeți inerție și momentum.
În cazul meu și al companiei, niciodată realitatea nu s-a întâmplat exact așa cum am scris pe foaie, în special în cazul planificărilor pe termen scurt-mediu, precum cele pe trei sau cinci ani. Au apărut oportunități cărora le-am spus „da” sau am pivotat în funcție de educația pe care am acumulat-o, în funcție de noi abilități dobândite, în funcție de circumstanțe și piață.
De aceea, toate obiectivele trebuie revizuite constant. Execuția unei viziuni înseamnă multe ținte mici, medii sau mari, însă toate sunt fluide. Trăim într-o lume în care trebuie să te adaptezi constant, dar păstrând mereu privirea spre destinație.
Dincolo de obiective materiale
În plus, obiectivele se pot transforma radical sau pot fi alterate de experiențele prin care treci și evoluția pe care o ai.
În cazul meu, deși în ziua aceea toridă de august, în 2016, mi-am notat obiective pentru mai multe arii ale vieții – relații, carieră, spiritualitate, bani, experiențe, sănătate – ținta primordială era să câștig mai mulți bani. La 30 de ani, prioritățile încep să se schimbe ușor pentru mine. Nu știu cum va fi la 40, 50, sau 70 de ani, dar sunt convins că va fi interesant să îmi recitesc notițele vechi și conținutul de pe MihaiVoinea.ro.
Spre exemplu, chiar dacă am în continuare obiective financiare, cântăresc ceva mai puțin decât o făceau în trecut. Am dezvoltat noi subiecte de interes, am dezvoltat o altă viziune asupra vieții și am început să găsesc și mai multă valoare în experiențe, în relațiile cu oamenii din jurul meu și în simplul concept de liniște.
La 30 de ani, egoul meu este mai mic și busola mea interioară este mai mare. Pun mai mult accent pe echilibru, pe sustenabilitate și pe autenticitate. Ceea ce am notat acum cinci ani în agendă s-a transformat pentru că am obținut mai multă claritate și am crescut eu, ca individ.
Acum înțeleg pe pielea mea ce-mi spunea un mentor cu câțiva ani în urmă. Vorbind despre decizia mea de a pune pe pauză cariera medicală și de a mă dedica antreprenoriatului, începusem să înțeleg cât de important e să profiți de energia tipică vârstei.
Omul din fața mea, aproape de vârsta de 50 ani, mi-a spus, arătând spre clădirea de lângă noi și întregul domeniu pe care îl deținea, în valoare de câteva milioane de euro: „Acum nu aș mai construi asta. La 25 ani aveam ego-ul mare. Aveam ceva de demonstrat.”
Am înțeles foarte vag la ce se referea.
Și am avut nevoie de timp să internalizez lecția.
Consistența obiectivelor
Când ești la început de drum, scrii lucruri pe o foaie, scrii ceea ce îți dorești și te apuci de muncă. Ce vreau să subliniez aici este faptul că doi oameni pot scrie aceleași obiective pe o foaie.
Însă consistența lor, „de ce-ul”, sâmburele din care se nasc și energia cu care sunt nutrite pot fi extrem de diferite. În cazul meu, viziunea rămâne aceeași, o parte din obiective s-au schimbat, iar o parte din ele au rămas aceleași.
Ce este diferit în toată ecuația?
Fluiditatea mea.
Îndemnul meu?
Scrie-ți obiectivele mari pe foaie și revizuiește-le la câțiva ani. Ai nevoie de puncte de referințe și o direcție în care să te îndrepți. Ai nevoie de claritate și documentare.
În plus, viața-i lungă și este un deliciu să observi cum totul se transformă.
Inclusiv tu.