„Ești naiv, o să ajungi un vagabond”, mi-a spus tata când am decis să ies din sistemul medical și să mă concentrez pe business. „Nu are sens, cine crezi că va plăti să utilizeze platforma?”, mi-a spus un profesor universitar când i-am cerut opinia înainte să lansăm Grile-Admitere.ro în 2014. „Visezi prea mult, Mihai, nu va exista niciodată o Românie cu mai puțină corupție”, mi-a spus o cunoștință acum câteva săptămâni.
Prima dată când m-am gândit altfel la politică a fost în 2016-2017. Atunci mi-am dat seama cât de important e ca fiecare individ să fie responsabil — și aici nu mă refer doar la vot, ci la simplul act de a înțelege fundamentele democrației și de a se documenta despre candidați și despre modul în care funcționează republica, forma noastră de guvernământ.
Nu trebuie să fii implicat activ în politică și să ai o funcție pentru a face o diferență.
Trebuie doar să nu te gândești numai la tine, ci și la binele comun.
Un sistem educațional puternic, un sistem care promovează responsabilitatea și competența e suficient pentru un stat sănătos — și motivul e simplu. Oamenii educați, care își înțeleg rolul într-o societate democratică, pot aprecia competența celor care îi reprezintă — mult mai bine. Îi pot taxa pe cei incompetenți și îi pot împinge înainte pe cei competenți, favorizând binele comun.
E un ciclu perfect. Atunci când ești competent și te simți responsabil, știi că ai putere în societate. Știi că poți influența. Știi că poți mișca lucrurile.
E ca pe Waze, Uber sau Glovo. Niciuna dintre aplicațiile astea trei nu ar funcționa eficient cu un număr minim de utilizatori. E nevoie de implicare. E nevoie de activitate. E nevoie de mișcare din partea oamenilor ca sistemul să funcționeze.
Nici măcar internetul în sine nu ar fi același dacă ar fi utilizat de doar 30% din utilizatori.
Street Smart și Book Smart
Există un paradox interesant în societate — cei mai mulți indivizi consideră că au prea puțină putere pentru a face o diferență, ajungând să nu se implice deloc în „viața cetății”. Consecința acestui lucru e simplă — persoane relativ incompetente ajung în funcții de conducere.
Există două tipuri de oameni — „street smart” și „book smart”. Cei din prima categorie se implică mai mult în politică pentru că asta știu să facă, știu să vorbească și știu să își „facă loc”. Aici mai apare un alt fenomen în ecuație, efectul Dunning-Kruger, una dintre cele mai puternice descoperiri în psihologie.
Efectul Dunning-Kruger este o eroare de apreciere în care persoane incompetente apreciază eronat competența lor ca fiind mult mai mare decât în realitate. Este vorba de oamenii care nu pot aprecia nivelul pe care să află pentru că… nu sunt la un nivel mai sus. Ca să îți poți aprecia competenta, trebuie să ai un nivel minim de competență.
Citește ultima frază din nou.
Metaforic vorbind, într-un fel vezi lumea de la etajul 1 și în alt fel vezi imaginea de ansamblu din avion sau din satelit. Înțelegi mai bine ce se întâmplă. Ai imaginea de ansamblu, poți trage concluzii mult mai pertinente, poți planifica mai bine, poți măsura mai eficient și poți aduce schimbare cu o velocitate imensă.
Ironia este că cei mai mulți conducători din structurile de guvernământ ale României sunt la etajul 1 și ne împing înainte cu gândirea de etajul 1. Nu există o viziune globală pentru țara noastră pentru următorii 20 de ani. Există, în schimb, multe bucăți de sistem care sunt ineficiente, multe împrumuturi și multe oportunități ratate.
E frustrant.
„Book smart” nu trebuie să însemne pasivitate. E nevoie de mai mult curaj și mai multă implicare. A sta pe margine, comentând politica și blamând sistemul pentru corupție, mizerie și furt nu aduce nimănui vreun beneficiu.
Iar acum vreau să fac legătura cu ceea ce am spus în primă fază: „un sistem educațional puternic, un sistem care promovează responsabilitatea și competența e suficient pentru un stat sănătos.”
Un om educat și cu încredere în el înțelege că „street smart” e doar o abilitate care se poate învăța. Se numește inteligență emoțională. Brusc, cei care sunt doar „street smart” nu mai au cum să fie în competiție cu cei care sunt „street smart” + „book smart”.
Problema?
Un sistem politic dominat de „street smart” nu are niciun stimulent să investească în educație. Piesele puzzle-ului său ar deveni inutile.
Dar cui îi rămâne responsabilitatea atunci?
Individului.
Ție. Mie. Și celor de lângă noi.
Fii naiv
Ador oamenii care îmi spun că sunt naiv pentru că visez prea mult sau țintesc către standarde înalte. Îi ador. Mă inspiră pentru că îmi alimentează motorul să apăs pedala de accelerație mai tare.
Eu cred cu tărie că nimic nu e imposibil. Acum 150 ani abia apăruse electricitatea, iar astăzi explorăm spațiul, manipulăm codul genetic și suntem aproape de a crea inteligență artificială care să simuleze perfect creierul uman. E fascinant că am ajuns atât de departe ca Homo Sapiens și totuși avem atât de multe erori cognitive.
Cred că nimic nu e imposibil nici măcar când vine vorba de obiective personale. Am învățat asta în sportul de anduranță. Limitele pe care noi credem că le avem sunt doar niște granițe imaginare, un amalgam de frici venite din societate și din mediul în care ne dezvoltăm.
Unde vreau să ajung cu toate astea?
Nimeni nu e perfect și niciun sistem politic nu e perfect. Însă știm că se poate mai bine — ne putem întoarce privirea către țările din nordul Europei și către anumite state din vest. Putem avea politici mai bune și rezultate palpabile în cantitate mai mare (autostrăzi mai multe, spitale mai dotate și mai curate, birocrație optimizată și digitalizată), însă avem nevoie de oameni mai educați pentru asta.
Cei mai mulți politicieni de astăzi vin din rândurile oamenilor needucați de ieri.
Fii transparent. Fii responsabil. Fii cinstit. Gândește-te la binele comun, nu doar la tine, pentru că binele comun e și al tău, al familiei tale și al urmașilor tăi. Fii toate astea pentru că s-ar putea să conduci o parte din România la un moment dat și competența ta va fi importantă.
Nu avem nevoie de o utopie pentru a îmbunătăți lucrurile. Nu avem nevoie de perfecțiune, pentru că nu există. Avem nevoie ca fiecare dintre noi să fie mai bun, mai informat, mai educat și mai competent. Totul începe cu fiecare dintre noi.
Avem nevoie de oameni care să construiască, oameni care să își suflece mânecile și să facă lucruri. Să se miște. Să transpire. Să muncească. Să viseze.
Chiar și atunci când li se spune că sunt naivi.
Pentru că doar așa putem schimba, încet, societatea.
