Acum ceva timp mă aflam într-un supermarket la o oră destul de târzie, cu aproximativ jumătate de oră înainte să se încheie programul de lucru. În timp ce îmi făceam cumpărăturile mi-a sărit în ochi o angajată care se prefăcea, la propriu, că șterge mânerele aparatelor frigorifice cu dezinfectant. Într-o seară friguroasă, cu magazinul aproape gol, nefiind nimeni care să o verifice, s-a gândit că își poate face treaba pe jumătate. M-am oprit câteva secunde și m-am uitat în gol spre ea, încercând să îmi dau seama ce se întâmplă în mintea ei.
Decizia ei de a nu-și face treaba ca la carte vine din ceea ce vedem zilnic în jurul nostru. E scris adânc în ADN-ul nostru, al tuturor celor care am fost crescuți în sistemul educațional mioritic. România are, în cea mai mare parte, politicieni care își urmăresc interesul propriu și nu lucrează deloc în slujba cetățenilor. Apoi avem mulți angajați, atât în sectorul public, cât și în cel privat, care trebuie să fie supravegheați cu atenție pentru a-și face treaba.
În cultura populară românească munca nu e un privilegiu și un act demn de respect, ci un concept dureros, inconfortabil și care trebuie minimizat.
Facem lucrurile „ca să fie făcute”.
Nu am o problemă cu lenea
E foarte ok să alegi o viață foarte liniștită. Însă am o problemă atunci când nu muncești, faci lucrurile doar pe jumătate și apoi ai pretenții sau te plângi că nu ai mai mult. Am o problemă când banul public se fură pentru că în cultura noastră munca este privită ca un element negativ, politica fiind adesea țarcul celor care vor să o ia pe scurtătură. Am o problemă când „vrem o țară ca afară”, dar nu realizăm că trebuie să facem „înăuntru” ceea ce se face în afară.
E matematică. E știință exactă.
Cu toții suntem zale aceluiași lanț. Trăim într-o societate incredibil de interconectată și globalizată. Fiecare om joacă un rol esențial pe planetă.
Dacă vrem o țară mai performantă, mai bine organizată, mai curată, mai bogată și mai puțin coruptă, totul începe cu lucrul bine făcut.
Orice lucru pe care îl facem trebuie să fie bine făcut.
Dacă faci lucrurile bine, dacă dai 100% în tot ce faci, alții îți vor vedea exemplul și vor face și ei la fel. Ca angajat vei pune umărul la o companie mai performantă și poți urca mai ușor treptele ierarhice. Ca antreprenor vei avea un business sănătos, cu clienți fericiți. Ca cetățean în societate vei trăi într-o lume mai curată, mai sigură, mai organizată și cu mai multe opțiuni.
A-ți duce la final responsabilitățile cu atenție nu e doar despre tine.
E și despre ceilalți.
Despre etica muncii
În 2013 vorbeam cu un prieten din copilărie și îmi povestea despre un nou client pe care îl avea în zona de content writing. Mi-a spus apoi că oricum nu se chinuia prea tare și crea conținut de calitate îndoielnică pentru respectivul client.
De ce? Pentru că era prost plătit.
M-am revoltat pe moment. I-am spus că el a acceptat contractul, iar dacă l-a acceptat ar trebui să ofere 100%, așa cum a promis. Doi la mână, un alt lucru care era în controlul lui era să ceară o mărire. Nu a făcut-o, a așteptat să găsească un alt motiv de nemulțumire pentru a abandona clientul.
Sunt recunoscător pentru toți oamenii cu care m-am înconjurat și de la care învăț lucruri. E datoria noastră, a tuturor să facem asta. Accelerarea progresului devine mai simplă atunci când ne plasăm într-un „mediu” funcțional și sănătos. E mai ușor să modelăm comportamente atunci când le vedem la alți oameni.
Pentru mine inclusiv plecarea din sistemul medical românesc a fost tot o formă de a-mi alege un mediu mai bun. Am ales să lucrez unde vreau, cu cine vreau, când vreau și cum vreau. Poate că nu aș fi ajuns la concluzia asta mai puternică, pe care o susțin cu mai multă ardoare ca oricând, dacă nu aș fi devenit antreprenor.
Am învățat că un business nu rezistă dacă nu face lucrurile cum trebuie, dacă nu aduce un plus de valoare în societate și dacă nu e organizat și condus cum trebuie.
Însă nu cred că e musai să fii antreprenor ca să înțelegi necesitatea lucrului bine făcut.
E timpul să schimbăm paradigma românească. E timpul ca fiecare dintre noi să ne dedicăm 100% responsabilităților pe care le avem.
Putem începe cu lucruri mici. Putem începe cu un antrenament mic.
Tot ce contează e să faci un singur lucru ca la carte.
Azi. Și mâine. Și poimâine.
Până când devine normalul.
