În 2014 am pornit business-ul și tot atunci locuiam cu fratele meu. Eram student la medicină în anul 4, mă înscrisesem la primul meu ultramaraton, mergeam la sală de patru ori pe săptămână și făceam freelancing în zona de content și copywriting — pe de-o parte pentru a-mi plăti un stagiu de cardiologie în Egipt și pentru a fi semi-independent financiar. Pe de altă parte, făceam asta pentru a acoperi costurile de programare ale platformei Grile-Admitere.ro.
2014 a fost cel mai obositor an din viața mea. Dormeam 5-6 ore pe noapte în timpul săptămânii, aveam 1-2 antrenamente pe zi, iar seara lucram până după ora 00:00.
Dimineața o luam de la capăt la 06:30.
Într-o zi de martie am ajuns acasă extenuat, ca de obicei, după ora prânzului. Văzându-mă atât de obosit în timp ce îmi pregăteam rucsacul să plec la sală, fratele meu m-a întrebat de ce fac asta, de ce mă chinui să le fac pe toate.
M-a întrebat…
De ce nu pot să iau o pauză azi?
Aș fi dat orice să dorm o oră în momentul acela.
Corpul îmi trimitea semnale de săptămâni întregi. Eram semi-adormit, obosit, aproape sleit de putere. Aș fi putut să mă odihnesc și să spun „doar azi voi lua o pauză”.
Dar nu am făcut asta.
I-am răspuns că trebuie — așa mi-am plănuit.
Nu ascultam ce îmi spunea corpul când venea vorba de oboseală. Făceam override de fiecare dată. Am tras de mine, am împins spre ceea ce îmi propusesem și am ajuns la capăt, dar asta a venit cu costuri.
M-am trezit la realitate în toamna lui 2014, când stilul meu de viață aproape a rupt relația de 5 ani cu prietena mea. Eram mereu ocupat și nu știam să spun stop. Așa am învățat să prioritizez mai bine, să deleg și să înțeleg că trebuie să fiu mai selectiv cu proiectele în care mă implic.
Am dus anul la capăt cu succes. Am lansat platforma Grile-Admitere.ro în octombrie 2014, am făcut bani din freelancing, am mers în stagiul de cardiologie din Egipt, am obținut o bursă de studiu în Turcia și una în Tunisia, am alergat primul meu ultramaraton, am terminat sesiunea cu note foarte bune, am salvat relația și am încheiat un ciclu de 13 luni de mers la sală săptămânal.
În anii următori am continuat pe stilul „fit them all in” — a devenit un fel de mantra pentru perioada asta a vieții mele.
Mi-a luat ani de zile să mă echilibrez puțin și încă pic în capcana efortului supraomenesc. Încă am zile în care lucrez 12-14 ore, zi după zi.
Îmi place și cred cu tărie că nu există scurtături.
Vreau să muncesc acum, când decid eu, pentru a putea mereu să decid când lucrez, cum lucrez, cu cine lucrez.
Un mentor și un mindset
În 2017 am avut o discuție mai lungă cu un om de afaceri român din Forbes Top 500. Vorbind despre decizia mea de a pune pe pauză cariera medicală și de a mă dedica antreprenoriatului, începusem să înțeleg cât de important e să profiți de energia tipică vârstei.
Omul din fața mea, aproape de vârsta de 50 ani, mi-a spus, arătând spre clădirea de lângă noi și întregul domeniu pe care îl deținea: „Acum nu aș mai construi asta. La 25 ani aveam ego-ul mare. Aveam ceva de demonstrat.”
Deși fraza poate fi discutată din mai multe unghiuri, am reținut mindset-ul.
Corpul te poate limita după o vârstă. Testosteronul scade după 30 de ani. Secretul e să profiți de energia specifică vârstei, să construiești, să porți „bătălii” pe care nu le-ai purta mai târziu. Totul ține de timing.
Făceam asta deja de câțiva ani. Știam că sunt pe drumul potrivit.
Eram full-on. Aveam ceva de demonstrat. Am ceva de demonstrat. Vreau să îmi demonstrez zi de zi că fac tot posibilul pentru un viitor mai bun — pentru mine, pentru familia mea și pentru societate.
Rezum totul la ferestrele de 24 de ore numite zile. Dau tot ce pot într-o zi. Vreau să scot maximul din tot ceea ce fac.
E modul meu default.
Dacă energia noastră e ca bateria Li-ion a unui telefon, iar capacitatea scade cu timpul, vreau să mă asigur că dau tot ce pot cât sunt la 100%.
Am fost judecat și sunt judecat pentru modul meu de a vedea viața, deciziile și planurile. Însă la finalul zilei eu sunt cel responsabil pentru rezultatele pe care le produc în jurul meu.
Îmi asum responsabilitatea, iar asta vine cu efort mult.
În final, viața fiecărui om se ridică la nivelul responsabilității pe care și-o asumă. Nu poți cere multe dacă nu pui nimic pe tavă.
Îndemnul meu pentru tine este să cauți acele arii din viața ta unde poți să îți asumi mai multă responsabilitate și să inventezi mai puține scuze.
Pentru că timpul potrivit pentru acțiune e acum.
Iar modul în care acționezi acum se va reflecta în viitorul tău.
Pictează-ți viața cu energia momentului prezent.