Nu am înțeles niciodată cu adevărat sintagma „Dacă pierzi totul, te apuci și reconstruiești de la zero” până în momentul în care am realizat că totul se rezumă la proces și la experiențele și lecțiile pe care le dobândești pe parcurs. Mi-a luat mult timp să ajung și eu la aceeași concluzie fără să simt un fior de teamă când pronunț cuvintele acelea.
Ideea merge în aceeași direcție ca și problemele pe care le poți rezolva o singură dată. Sunt abilități și epifanii, momente de paradigmă pe care e suficient să le înveți sau „deblochezi” o singură dată și le vei avea pentru toată viața. Mindset-ul potrivit, amalgamul experiențelor, calităților și abilităților creează un puzzle care îți oferă imaginea de ansamblu. Înțelegi procesul. Și atunci știi că absolut orice are o soluție dacă ești dispus să muncești pentru asta.
Însă ce se întâmplă atunci când ne temem că putem pierde… totul?
Ne temem de toate experiențele și efortul prin care trebuie să trecem pentru a construi din nou. „Totul” are o conotație foarte largă aici, aplicându-se inclusiv la părți mai mici din viață care se destramă și care necesită atenție.
„Nimeni nu îți poate lua asta”
Ryan Holiday spune asta foarte interesant în The Daily Stoic, într-o serie de paragrafe care se îndreaptă foarte mult în direcția filosofiei amor fati. În continuare e o traducere aproximativă.
„Poate că înțelepciunea și fericirea sunt la fel ca și câștigarea unei medalii la Jocurile Olimpice. Nu contează că ai câștigat acum 100 de ani sau acum 10 minute și nu contează dacă ai câștigat o singură dată sau de mai multe ori. Nu contează dacă cineva scoate un timp mai bun și nu contează dacă nu vei mai concura vreodată. Întotdeauna vei fi medalist și vei ști cum se simte. Nimeni nu îți poate lua asta — și ar fi imposibil să simți mai mult din experiența victoriei. Poate că astăzi este un moment când simțim înțelepciune sau fericire. Nu încerca să capturezi momentul acela și nu încerca să îl ții pentru totdeauna. Nu e în controlul tău cât timp durează. Bucură-te de el, recunoaște-l, amintește-ți de el. Să îl ai pentru un moment e ca și când l-ai avea pentru totdeauna.”
Dacă îndemnul este să observăm momentele acelea de victorie și să nu încercăm să controlăm, ideea poate fi extrapolată și în alte direcții. Cu experiența sub centură ai rețeta pentru a reuși. Ai spart deja suficiente bariere pentru a ajunge la „comoară”, iar acesta e cel mai important lucru.
Știi pașii, știi direcția, știi viteza, știi ce să cauți și la ce să fii atent.
„Nu vor mai vedea niciodată un foc ca ăsta”
La 17:30 în seara de 10 decembrie 1914 s-a auzit o explozie imensă în districtul West Orange din New Jersey. Zece clădiri în fabrica celebrului Thomas Edison, care reprezentau jumătate din amplasamentul respectiv, au luat foc. Mai multe mașini de pompieri au plecat spre scena dramatică însă flăcările erau prea puternice pentru a fi stinse rapid.
Conform unui articol scris de fiul lui Edison în Reader’s Digest în 1961, Edison s-a îndreptat calm spre el în timp ce privea cum focul mistuia munca de o viață a tatălui său. Cu o voce subțire și glumeață, aproape mimând un copil, Edison i-a spus fiului său: „Du-te și adu-o pe mama ta și pe prietenele ei. Nu vor mai vedea niciodată un foc ca ăsta”.
Când fiul s-a împotrivit, Edison i-a spus: „E ok. Doar că va trebui să curățăm mult”.
O idee de final
Cum ajungi să tragi la o asemenea concluzie atunci când îți vezi munca de o viață în flăcări? Cum rămâi calm în fața pericolului? Cum privești viitorul cu încredere?
Observațiile mele, cel puțin până în acest punct al vieții, se îndreaptă spre ideea că odată ce treci de anumite praguri critice (tipping points) la nivel de abilități, mentalitate și experiențe, fundația încrederii de sine devine prea puternică pentru orice cutremure (evident, nu într-o direcție patologică).
Odată ce înțelegi puzzle-ul, devine ușor să navighezi apele tulburi. Ești pregătit oricând pentru efortul necesar pentru că ești îndrăgostit de proces, nu de rezultat.
În final, e imposibil să cumperi stări de fericire, calm, liniște și claritate. E imposibil să cumperi abilități. E imposibil să cumperi experiență. Dar odată ce „deblochezi” momente de paradigmă și odată ce treci de pragurile critice, le ai pentru totdeauna.
