fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Opusul presupunerii

O

Oamenii funcționează cu presupuneri în fiecare zi. Cea mai mare parte a deciziilor automate pe care le luăm zilnic derivă din presupuneri. Există metode bătute în cuie și care funcționează. Există rețete și proceduri pentru aproape tot ceea ce facem. Uneori procedurile sunt externe și e vorba de modul în care trebuie să acționăm într-un business, spre exemplu. Alteori e vorba de automatismele comportamentelor noastre. Cert este că la finalul zilei rămâne puțin loc de improvizație.

A păși dincolo de convențional înseamnă să te întrebi care e opusul presupunerii. Ce înseamnă să privești dincolo de ceea ce e normal? Ce înseamnă să provoci rețeta care funcționează, în ideea în care ai putea să creezi o rețetă mai eficientă, mai performantă, mai bună?

Cele mai mari invenții ale umanității au apărut prin provocarea convenționalului și dezarmarea presupunerilor.

  • Calculatorul personal, spre exemplu, a apărut când cineva a căutat opusul presupunerii. Dacă inițial un computer ocupa o cameră întreagă, în timp a devenit mai mic. Cineva s-a întrebat cum ar fi dacă nu doar oamenii de știință ar utiliza tehnologia respectivă.
  • Camerele foto și video de pe telefoane sunt un alt exemplu. Cineva a dărâmat presupunerea că trebuie să fie entități diferite și a creat un produs care le îmbină pe amândouă: smartphone-ul.
  • Înainte ca Henry Ford să inventeze primele linii de asamblare din lume, scăzând dramatic prețul, dar și timpul de fabricare al unei mașini, presupunerea era că totul trebuie asamblat manual. A fost nevoie de opusul presupunerii pentru a se inventa automatizarea care avea să creeze mașini pentru toată America, nu doar pentru cei bogați.
  • În anii ’60-’70, marile corporații au căutat opusul presupunerii în procesul de fabricație. Având în vedere creșterea salariilor în țările occidentale, au „provocat” noțiunea că totul trebuie produs în același loc unde se vinde. Așa a apărut ideea de outsourcing și fabricarea în țări cu mână de lucru mai ieftină.

Diferența de nuanță

În funcție de obiectivul final apar două întrebări diferite.

Prima se concentrează pe proces, iar a doua provoacă finalitatea în sine.

1. Cum putem ajunge în același loc, însă diferit?

Cuvântul cheie aici e „optimizare”. Inovația în direcția asta ține de cum se poate îmbunătăți un proces într-o organizație sau un proces de lucru pe plan personal. Opusul presupunerii apare pe drumul către finalitate, nu la final.

Cel mai bun exemplu aici: Herny Ford și linia de asamblare. Produsul final a rămas același, însă procesul a fost optimizat.

2. Cum putem ajunge într-un loc diferit?

Cuvântul cheie aici înseamnă „zoom-out”. Inovația înseamnă provocarea finalității în sine. Scopul e să privești lucrurile în ansamblu și să cauți opusul presupunerii chiar la finalitate, nu în drumul spre final.

Cel mai bun exemplu aici: camera foto și telefonul. Produsul final e diferit, iar procesul a suferit adaptări.

În încheiere

De fiecare dată când te afli într-un impas, caută opusul presupunerii. De fiecare dată când vrei să inovezi, caută opusul presupunerii. De fiecare dată când te plictisești, caută opusul presupunerii.

Oamenii rămân fixați pe ceea ce numim obișnuință, normal și convențional pentru că e mai confortabil. E mai sigur să mergi pe ceea ce funcționează. E nesigur să cauți opusul presupunerii când asta poate însemna eșec. Însă uneori soluția o găsești acolo unde nu te aștepți, iar inovația nu se poate produce fără a provoca normalul și convenționalul.

Nu e obligatoriu să folosești conceptul acesta.

Însă ține minte că acum ai o unealtă puternică la îndemână. Pune-o în arsenalul tău de tehnici și metode prin care să obții rezultate și să atingi obiective.

Folosește conceptul ca armă atunci când vrei să produci schimbare.



2 comentarii

idei, principii, strategii, gânduri