Uciderea ereticilor, arderea pe rug a vrăjitoarelor, cruciadele, comerțul cu sclavi, întemnițarea homosexualilor și uciderea evreilor în al Doilea Război Mondial. Ce au toate aceste lucruri în comun? La un moment dat în istorie, oamenii au acționat în direcții macabre din colțul foarte schimbător al moralității. Sau de pe o anumită treaptă a moralității.
Ceea ce noi vedem acum ca fiind imoral a fost, la un moment dat, moral. Mintea umană și complexitatea relațiilor sociale poate da naștere unor absurdități imense pentru omul secolului 21. Spre exemplu, legea Reichstierschutzgesetz din Germania nazistă, publicată în 1933, oferea un nivel extraordinar de protecție animalelor. Aceeași oameni care au ucis milioane de evrei și-au dorit să oprească vânatul și uciderea animalelor pentru carne.
Moralitatea, în sensul său cel mai simplu, funcționează ca o busolă care ne indică ceea ce este bun și ceea ce este rău. Însă termenul are intricații mult mai adânci. Se pune și problema diferențierii moralității din filosofie și moralitatea din psihologie, care ține de natura omului.
Dacă nu ești un moralist radical, atunci poți să înțelegi faptul că oamenii pot greși, iar busola moralității pe care o alegem fiecare dintre noi poate fi corectă sau greșită în funcție de lucrurile la care ne raportăm. Alternativa este să considerăm că există un cod al moralității, așa cum există matematica drept lege absolută.
Fiecare perspectivă necesită, în schimb, atingerea unor anumite trepte pe scara moralității.
Evoluția moralității
Lawrence Kohlberg a fost un filosof care a studiat moralitatea și dezvoltarea acesteia la copii — modul în care oamenii dezvoltă conceptele de bine și rău. Modelul său de observare mi se pare fascinant și explică extraordinar de bine evoluția omului.
Am să redau în continuare, pe scurt, descrierea fiecărei trepte.
Primele două sunt trepte „preconvenționale”, care ilustrează perioada de la naștere până la adolescență. Sunt extrem de centrate pe individ — și atât.
1. „Nu vreau să am probleme”
La nivelul acesta, copii învață conceptele de pedeapsă și obediență, două „extreme”, pentru că nu pot înțelege punctul de vedere și intenția persoanelor din jurul lor. Se comportă într-o anumită manieră, respectând figura autoritară — adesea părinții sau tutorele — și căutând să evite pedeapsa.
2. „Eu cu ce mă aleg?”
De ce muncim? Pentru bani sau pentru plăcerea de a contribui în societate? De ce învață elevii și studenții? Pentru note sau pentru a fi felicitați că au făcut o treabă bună?
Treapta asta e despre individualism și schimb. Aici, individul recunoaște faptul că nu există un singur curs de acțiune, o singură direcție. Este etapa tranzacțională în care domină mentalitatea „mie ce îmi iese?”.
Oamenii, în situații diferite, au nevoi și dorințe diferite și opțiuni diferite pentru a satisface acele dorințe și nevoi. Balansarea deciziilor și schimburilor e o abilitate dificilă (egocentrism vs. altruism).
Următoarele două trepte „convenționale” ilustrează perioadele de adolescență și adult tânăr. Ilustrează comparația dintre acțiunile individului și așteptările societății.
3. „Vreau să fiu bun”
Pe măsură ce creștem căutăm diverse modalități prin care să obținem aprobarea celor din jur. Cerem feedback constant. Normele sociale devin importante. Apare conceptul de fitting in, iar apartenența la grup începe să aibă greutate. Căutăm indicii în mediul în care trăim, iar acțiunile individului se schimbă în concordanță.
Treapta asta e despre relații interpersonale și cel mai bun exemplu sunt adolescenții. Există și adulți la nivelul acesta, indivizii acționând cu scopul de a-și duce la îndeplinire rolul social și atât.
4. „Urmez regulile”
La nivelul acesta, moralitatea începe să aibă o perspectivă largă, la nivel societar. Practic, dacă toți am încălca regulile, ar fi haos peste tot. Foarte mulți oameni rămân la nivelul acesta pentru tot restul vieții.
Cheia de aici e următoarea: uneori există o explicație pentru care regulile sunt importante. Însă de multe ori, ne așteptăm ca generațiile tinere să urmeze regulile pentru simplul motiv că există — iar unele reguli nu sunt întotdeauna bune.
Dovada stă mai sus, în exemplele de la începutul articolului.
E nevoie de atingerea următorului nivel pentru a putea „pune la îndoială” normele și contractul social — cu scopul de a crea o lume mai bună.
Ultimele două trepte sunt „postconvenționale” și sunt caracteristice adulților. Sunt centrate pe individ și societate, însă dintr-un cadru în care individul are mai multă putere.
5. „Sunt atent la ceilalți”
Nivelul acesta e destul de rar în societate. Ideea din spate e destul de simplă — termenul în engleză se numește „considerate of others”. Se referă la capacitatea de „gândi în avans” și de a te pune în pantofii celorlalți.
Gândește-te la cei care opresc mașina în mijlocul străzii pentru că trebuie să caute ceva în portieră, sau la persoana care vorbește tare la telefon într-un restaurant. Lumea ar fi un loc mai bun dacă i-am lua în considerare pe cei din jurul nostru.
Treapta asta e despre contractul social și despre puterea individului de a avea o judecată morală între bine și rău prin filtrul personal. Aici, legile societății sunt urmate datorită normelor sociale, însă oamenii de la acest nivel pot alege să nu le urmeze dacă sunt imorale — mai ales atunci când nu reflectă dorința majorității sau nu maximizează binele comun.
6. „Am propria mea busolă morală”
Ultimul nivel din formula matematică a moralității, așa cum a fost definită de Kohlberg, este reprezentată de acei indivizi cu un cod personal de valori și cu o busolă proprie a moralității.
Este nivelul în care oamenii fac un lucru bun sau se angajează în activități diverse fără a avea nevoie de „adulație exterioară” sau complimente. Este nivelul în care faci ceva pentru că așa ești tu — nu pentru că așa e legea și nu pentru validarea altor oameni.
Este numită și treapta „principiilor universale”. Oamenii de la acest nivel dezvoltă o serie de valori morale universale care respectă sau nu legea — în funcție de contextul geopolitic. Principiile universale se aplică tuturor — non-violența, libertatea, drepturile omului, justiția, egalitatea. Persoana va fi pregătită să acționeze pentru a apăra aceste principii chiar dacă asta înseamnă să lupte împotriva societății în acest proces, sau chiar să plătească consecințele — uneori prin închisoare.
Kohlberg considera că extrem de puțini oameni ajung la nivelul acesta.
Ca și exemple extreme și celebre, aș putea să îi numesc pe Nelson Mandela și pe Martin Luther King.
Cum?
Trăim într-o lume vastă cu aproape 8 miliarde de indivizi. Fiecare om e un mic univers, cu propriile frici, propriile gânduri, propriile reguli pentru definiția moralității.
Conflictele, războaiele, neînțelegerile și discrepanțele apar datorită modurilor diferite în care vedem lumea.
Calitatea unei societăți constă în velocitatea cu care indivizii parcurg cele 6 trepte, iar întrebarea este: „cum putem accelera procesul?”
E simplu.
Prin a lucra la tine, neîncetat.
Prin atenție și dedicare.
Prin asumarea responsabilității.
Pentru că acțiunea asta simplă, de a evolua ca persoană, îi va inspira pe cei din jurul tău.
Ei, la rândul lor, vor căuta să se dezvolte.
Iar încet, încet, vom avea o lume mai bună.
