Prima dată când am citit The 4-Hour Week de Tim Ferriss era anul 2013. Eram student la medicină în anul III, iar noțiunile descrise în carte au rezonat foarte mult cu mine. Abia mulți ani mai târziu am realizat că reușisem să implementez multe dintre tehnicile descrise acolo. Outsourcing-ul sarcinilor banale, super-productivitate, time management de calitate, business pe pilot automat, maximizarea forței internetului și călătorii în jurul lumii.
Dau exemplu cartea pentru că a fost primul titlu care mi-a venit în minte legat de conceptul de lifestyle design. Nu este un exemplu absolut și nici exhaustiv.
Aceea a fost o perioadă în care locuiam cu fratele meu, Dragoș, care ulterior avea să îmi devină și partener în afaceri. În vremea studenției am experimentat mult cu productivitatea, am ajuns inclusiv la epuizare cronică și am fost aproape de ruperea relației cu prietena mea de atunci, actuala soție.
Experimentele în lifestyle design și cunoașterea unor extreme au dus, până la urmă, la maturizarea mea, au dus la claritate crescută și mi-au oferit direcție.
Am realizat ce NU vreau și am făcut o obsesie pentru lucrurile pe care mi le doream. În definitiv, am ajuns să schimb cariera medicală pe antreprenoriat, după șase ani grei de medicină și o lună de lucru într-un spital românesc.
De-a lungul timpului mi-am rafinat mult unghiul din care privesc cele 24 ore ale zilei, modul de lucru și execuție, atât pe plan personal, cât și profesional.
Iar articolul de față fix asta abordează.
Template pentru cele 24 ore
Îmi place să privesc ziua ca fiind o poveste care se scrie singură, prin prisma modului în care trăiesc. Primele 8 ore le văd ca pe un prolog, următoarele reprezintă acțiunea propriu-zisă, iar ultimele 8 ore sunt epilogul poveștii.
Prolog
Dacă îți plac filmele și cărțile bune, ia-ți un moment și gândește-te la cum este începutul. Întotdeauna e un început interesant.
Acum, raportează asta la viața ta. Dacă viața ta ar fi un film sau o carte, prologul există? Dormi cumva prea mult?
Dacă există, e suficient de interesant?
Dacă nu e interesant, cel puțin e util pentru poveste?
Calculând cele 8 ore de la ora 00:00 (tu poți calcula în funcție de stilul tău de viață), asta înseamnă că epilogul trebuie să înceapă mai devreme de ora 08:00. E nevoie de ceva timp pentru a planifica ziua, pentru introspecție și pentru timp de calitate — singur.
Personal îmi place ca începutul să fie interesant și să evolueze încet spre acțiune. Să ofere un context, un cadru pentru ceea ce urmează.
Prologul poate conține orice de la scrierea agendei pe ziua respectivă, până la o plimbare în parc, sport de orice fel sau consumul unui mic dejun de calitate. Având în vedere natura extrem de agitată a societății în care trăim, îmi place ca dimineața să îmi rezolv lucrurile care necesită atenția mea mono-direcțională. De obicei, după ora 09:00 încep telefoanele și e-mail-urile.
Solicitările.
Distragerile.
Modul în care „cadrezi” prologul în mintea ta poate însemna diferența dintre o zi reușită și o zi proastă. Până la urmă, e vorba de perspectivă.
Sfat: caută să anticipezi „mișcările” tale din ziua respectivă. Ce se întâmplă dacă planul A nu funcționează? Ai un plan B? E ca un joc de șah, dacă anticipezi dinainte ce opțiuni ai, vei avea mai multă mobilitate în timpul zilei și îți eliberezi capacitate cognitivă pentru alte lucruri.
În același timp, fii pregătit să te detașezi dacă lucrurile merg prost.
Mai poți „scrie” povestea și altă dată.
Îți poți lua revanșa.
Nu uita însă, prologul e „pânza” pe care vei picta acțiunea din ziua respectivă.
Acțiunea propriu-zisă
În cartea Deep Work, autorul Cal Newport vorbește despre un raport eficient între procentul de deep work (muncă la un nivel înalt de concentrare) vs. shallow tasks.
Ce înseamnă shallow?
Să răspunzi la mail-uri, să faci rapoarte de vânzări, să faci ordine în birou, să introduci pacienți în baza de date, să suni clienți, să participi la ședințe (uneori). Shallow se referă la sarcini care pot fi „exteriorizate” ușor. Lucruri pe care le poate face oricine fără un efort cognitiv considerabil.
Munca la un nivel înalt de concentrare, în schimb, necesită artă și antrenament și e nevoie de prezența ta 100% — fără distrageri. Desigur, template-ul meu se aplică doar unor anumite categorii de profesii și cariere.
Un om de vânzări trebuie să fie mereu conectat, spre exemplu. În schimb, un medic are nevoie de concentrare pentru a scrie o teză de doctorat sau rezultatele unui studiu. Sau în timpul unei intervenții chirurgicale. Un antreprenor are nevoie de concentrare pentru strategie și inovație. Un arhitect are nevoie de timp singur pentru a veni cu idei creative. Un om de știință are nevoie de focus pentru a genera teorii noi sau pentru a valida teorii vechi. Lista poate continua.
Acțiunea propriu-zisă nu e atât de fancy ca în filme și cărți, îmi pare rău. Pentru că munca uneori e boring, dar trebuie să perseverezi conform strategiei. Alteori trebuie să stingi focuri și ești mereu pe baricade. Depinde de personaă.
Tot ce contează e să nu te oprești. Să mergi înainte.
Sfat: caută frontiera dintre tipurile de sarcini în care ai nevoie de un grad înalt de concentrare și sarcinile simple. E un exercițiu de durată, dar te poți folosi cu succes de multi-tasking dacă sarcinile sunt ușoare.
În definitiv, acțiunea propriu-zisă e locul pe harta celor 24 ore în care scrii istorie.
Tu decizi.
Epilog
În paralela mea cu filmele și cărțile, epilogul este partea în care lucrurile se așează la locul lor după „focurile” acțiunii.
Personal, în prima parte a ultimelor 8 ore ale zilei îmi place să îmi „închid” din sarcini. Să revizuiesc. Să cântăresc output-ul. Am multe zile în care acțiunea mea se avântă mult în epilog și chiar dacă lucrez să îmbunătățesc partea asta, principiul de bază e simplu: când muncesc seara, mă ocup de sarcini shallow.
Mai simple.
Sfârșitul zilei îmi place să îl rezerv pentru familie și prieteni. Prefer activitățile care necesită un efort cerebral cât mai mic, pentru că trebuie să îi ofer creierului o pauză — merge orice de la filme, ieșiri, boardgames, citit etc.
Sfat: creează-ți cuvinte „ancoră” prin care să îți închei oficial ziua. Secretul este să nu ai nimic care rulează în background-ul minții tale până la următorul prolog. Încheie ziua cu un mic plan pentru rezolvarea sarcinilor neterminate — chestia asta face minuni pentru liniștea ta.
În final, fii recunoscător că ai mai scris cu succes un epilog.
