idei, principii, strategii, gânduri

Snooze-ul e regele scuzelor

S

În ultimii doi ani de liceu orele mi se mutaseră de dimineață, de la 7:30 și dormeam între 5 și 7 ore pe noapte în zilele săptămânii. De-a lungul anilor, corpul mi-a spus constant că am nevoie de mai mult somn, astfel că am făcut tranziția la 7-8 ore de somn în facultate. Cu toate acestea, snooze-ul a făcut parte din viața mea mult timp. A fost o relație „complicată” pe care am încheiat-o cu greu.

Am mulți ani de când nu mai folosesc butonul de snooze și încă nu înțeleg de ce Apple l-a făcut mai mare în ultima vreme.

Motivul renunțării mele a fost, în primă fază, o alegere logică în fața faptului împlinit — mă trezeam mult mai obosit cu snooze. Mi-am ascultat corpul. Al doilea motiv e principial — refuz să-mi încep ziua cu un eșec, literalmente în primele secunde.

Nu prea există cercetări pe tema asta. Ceea ce avem la dispoziție este informația celor care studiază somnul, din care putem trage concluzii — plus experiența personală.

Nu te odihnești cu butonul de snooze

Mi-a luat ani de zile de snooze să mă prind că opțiunea asta mă „ajută” să mă trezesc mai obosit. Ideea e simplă, dacă ai obiceiul acesta: calculează în cât timp te trezești, în medie, după apăsarea butonului de snooze și pune alarma direct la ora la care te trezești după multiple apăsări de snooze.

Somnul acela extra are o calitate mai mare decât cel fragmentat.

Probabil că cel mai „sinistru” efect al snooze-ului apare la cei care sunt extrem de obosiți și nu au dormit suficient atunci când sună alarma. Corpul compensează imediat prin eliberarea de hormoni care să stimuleze relaxarea și să încurajeze atingerea fazei REM a somnului — atunci când apasă snooze.

Chiar dacă intenția e clară — mai vreau doar 10 minute, corpul nu știe asta. Corpul are nevoie de odihnă și doar își face treaba.

Inerția somnului

Inerția somnului e perioada imediat după trezire, când corpul face tranziția la starea de veghe. E momentul când ne simțim semi-obosiți, confuzi, latenți.

Dacă sună alarma când suntem în faza profundă a somnului, atunci inerția acestuia va fi și mai puternică și ne vom trezi și mai obosiți. Soluția e simplă — aceeași oră de culcare și aceeași oră de trezire, cu aproximație. În felul acesta „dresăm” corpul să optimizeze fazele somnului.

Semnificația alarmei e o altă idee care trebuie menționată. Atunci când apeși snooze de sute, mii de ori, practic îți antrenezi mintea să fie într-o stare permanentă de confuzie când sună alarma. În loc să fie un semnal de „ridică-te din pat”, se transformă în semnalul de „încă 10 minute” — iar lanțul acesta de acțiuni poate continua la infinit dacă nu preiei controlul.

În final, corpul îți spune ceea ce e bine pe moment. Încă 10 minute sau încă 60 minute ar fi o alegere excelentă. Te-ai simți mai bine atunci.

Însă dacă mintea noastră are obiective, le-am atinge mai ușor dacă NU ne-am începe ziua cu un eșec. Ne-am atinge mai ușor planurile și visurile dacă am alege, în schimb, să avem mai mult control asupra a ceea ce ar trebui să ne fie sclav, nu stăpân — corpul nostru.

Îndeplinirea unei viziuni pe termen lung nu ține cont de fluctuațiile de temperament, snooze și, per total, de „cum ne simțim”.

Contează doar ceea ce facem.

Orice altceva e o scuză.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri