Am fost recent să închid două conturi bancare pe care nu le mai utilizam în cadrul Marsilian. Conturile erau deschise la o bancă unde am oprit definitiv operațiunile la început de 2018. Motivul e irelevant în contextul dat, însă în momentul în care am semnat cererea de închidere mi-am adus aminte de o conversație pe care o avusesem cu directoarea băncii cu câțiva ani înainte, stând în același loc, pe vremea când mergeam destul de des în sucursala respectivă.
„Mihai, nu vrei să îți deschizi un card de credit?”, m-a întrebat directoarea sucursalei.
Conversația a avut loc într-un moment în care eu mă întorsesem dintr-o călătorie de vreo 5 luni în Statele Unite în cadrul anului meu sabatic. Probabil că auzise de la fratele meu, care mersese în locul meu să se ocupe de treburile administrative, iar sugestia ei de a-mi deschide un card de credit din gama premium cu siguranță a izvorât din direcția asta.
I-am răspuns frumos că nu.
Cu background în vânzări, a continuat să insiste.
„Data viitoare când mai mergi în New York, nu știu, poate vezi ceva ce îți place într-un mall, dar nu ai suficienți bani la tine. Atunci ți-ar prinde bine un card de credit,” a continuat în timp ce eu ascultam, pierzându-mi ușor interesul.
Nu mi-am făcut card de credit nici până acum.
Uite de ce.
Ideea #1 – Există beneficii?
Răspunsul e simplu și e același pe care i l-am oferit și directoarei la momentul acela. Cardurile de credit (sau de cumpărături) din România nu vin cu beneficii semnificative, precum cele din SUA. Nu primesc mile de zbor decât pentru anumite companii aeriene cu care eu nu zbor frecvent, iar deranjul și implicarea mea în „a ține scorul” tuturor beneficiilor nu vreau să existe.
Am lucruri mai bune de făcut cu timpul meu.
Nu particip la concursuri și nu mă interesează metodele de gamification decât atunci când sunt create foarte inteligent și vreau să le studiez mai atent.
Ideea #2 – Îți permiți sau nu?
Mai departe, dacă nu am bani să cumpăr un lucru cu banii jos înseamnă că nu îmi permit lucrul respectiv. Același lucru e valabil și în viața personală, dar și în business — până la un anumit punct, datorită modelului de business pe care ne axăm.
Am cumpărat inclusiv imobiliare cu banii jos. Nu e o lecție de afaceri aici — însă strategia de a nu scala rapid a funcționat excelent până acum și vom modifica abordarea când va fi cazul (poate în alte modele de business în care vom intra).
În plan personal, conceptul e destul de simplu: economisește cât mai mult SAU caută să câștigi cât mai mulți bani și evită dobânzile băncilor. Întreabă-te de 3 ori înainte de achiziție dacă într-adevăr ai nevoie de produsul sau serviciul respectiv. Un mic secret: așteaptă două-trei zile și reevaluează necesitatea.
Ideea #3 – Disponibilitatea banilor
Un card de credit mi-ar spori artificial luarea deciziilor de cumpărare, pentru că aș avea mereu sume mari de bani la îndemână, chiar în contul personal. Ar fi mai ușor să spun că „voi plăti la finalul lunii”. Poate că nu aș sta să mai analizez înainte și să planific mai atent achizițiile mai mari (vezi ultima frază din ideea anterioară).
Îmi țin economiile într-un cont de economii într-o altă monedă decât leul, iar până recent nici măcar nu aveam un card conectat la contul respectiv, tocmai pentru a-mi îngreuna accesul la fonduri.
Concluzia
Un studiu din 2001 efectuat de Duncan Simester și Drazen Prelec de la MIT arată că oamenii cheltuie cu până la 100% mai mult atunci când plătesc cu un card de credit în loc de numerar.
Pornind de la ideea asta am descoperit că e mult mai ușor să cheltuiești bani chiar cu un card de debit — față de utilizarea numerarului. Să renunți fizic la banii pe care îi ai în portofel e mai „dureros” ca a apropia telefonul sau cardul de POS. Cardurile de debit și credit ne „desensibilizează” de la realitatea cheltuielilor și ne incită dorința de a consuma. Ușurina actului de a plăti electronic produce dependență.
Deși cardurile de credit, ca și concept, au o mulțime de beneficii, nu ne ajută deloc în a aprecia mai corect valoarea banilor. Atunci când banii sunt virtuali, reprezentați doar de câteva simboluri și linii pe un ecran, iar procesul de plată e extraordinar de ușor, se simte mai puțin real și mai puțin valoros. Efectele psihologice subtile ale utilizării cardurilor de credit pot deveni chiar mai puternice pe măsură ce dezvoltatorii de tehnologie creează metode și mai simple de plată — iar plățile cu telefonul sau ceasul reprezintă doar un exemplu.
Trăim într-o lume a consumerismului, iar pentru mine evitarea cardurilor de credit reprezintă o manieră ușoară de a păstra controlul cheltuielilor.
Tu?
