Marea problemă cu expresia „banii sunt ochiul dracului” constă în faptul că doar oamenii care nu au bani demonizează banii. Doar oamenii care nu înțeleg că fericirea este o stare individuală, puțin vagă și extrem de fluidă spun că „banii nu aduc fericirea”. Ei pleacă de la premisa că același lucru e valabil pentru toată lumea. Doar că lucrurile stau puțin altfel.
Personal, cred că expresia se poate naște din direcții.
- Ignoranță, atunci când este repetată obsesiv în diferite circumstanțe și perpetuată ca lecție fără a fi analizată
- Invidie, atunci când funcționează ca mecanism de apărare, o scuză pentru propria inabilitate financiară și lipsă de inițiativă
O contradicție perfectă
„Banii nu aduc fericirea” este o expresie contradictorie ce devine rapid un clișeu care afectează societatea din temelii. În timp ce unii oameni caută consolare în acele patru cuvinte, alții chiar deduc că banii sunt rădăcina tuturor relelor. Dar rămâne întrebarea următoare.
Ce este sărăcia?
Rădăcina tuturor lucrurilor bune?
Spune asta unui cerșetor fără adăpost care se luptă să aibă o masă caldă în fiecare zi sau unui copil inteligent care tocmai a renunțat la școală, pentru că ai lui părinți nu își permit să îl susțină. Spune asta cuiva care merge pe jos, prin frig, pentru că nu-și permite mai mult.
În plus, câte căsătorii și câte familii au fost distruse din cauza lipsei de bani? Câți oameni au murit de inaniție?
Răspunsurile sunt nenumărate.
Și vorbind despre fericire, este un mit în care credem cu toții. Suntem atât de atașați de ideea că fericirea este ceva palpabil, ce poate fi atins atunci atunci când totul din viața noastră pare perfect, încât ne seduce fantastic de subtil.
Banii înseamnă opțiuni
Banii pot cumpăra hrană, adăpost, servicii medicale, îmbrăcăminte, educație și pot influența enorm relațiile. Dacă banii îți pot pune la dispoziție toate aceste lucruri, plus multe altele, ce ți-ai mai putea dori în drumul personal spre împlinire și satisfacție?
Banii reprezintă, în definitiv, o unealtă extrem de versatilă, un vehicul util. Iar faptul că oamenii se lasă transformați de bani nu înseamnă că trebuie să demonizăm conceptul în sine.
Fericirea e o stare pe care o atingem fiecare dintre noi, individual, existând o sumedenie de religii și filosofii în direcția asta. Dar fericirea, dacă ne uităm pe piramida nevoilor descrisă de Maslow, este în vârf. Iar în societatea materialistă în care trăim de mii de ani, primele trepte (nevoile fiziologice și de siguranță, în special) costă bani.
Așadar, putem deduce că banii sunt, într-o anumită măsură, un vehicul necesar pentru fericire. Pentru că nu toți alegem să trăim fără consumerism, în vârf de munte.
Dincolo de toate astea, banii înseamnă putere de alegere și libertatea de a avea opțiuni. Înseamnă, în marea schemă a lucrurilor, o viață mai ușoară din toate punctele de vedere.
Este o diferență întotdeauna când faci un lucru pentru că ești contrâns, față de situația în care alegi să faci lucrul respectiv.
Și închei prin a spune că este o diferență mare între a alege să trăiești cu bani (ca să continui să ai putere de alegere) și a trăi fără bani pentru că nu ai de ales.
