idei, principii, strategii, gânduri

Despre epifanii, implementarea de comportamente și schimbarea mentalității

D

Marile momente de „A-HA” le numesc epifanii, deși cuvântul nu sună la fel ca în engleză. Una dintre cele mai mari provocări pentru mine a fost să învăț să spun „nu” deși avusesem o anumită epifanie în direcția asta cu mult timp în urmă. Am observat că mintea umană are o eroare imensă de raționament: cunoașterea unui lucru nu echivalează cu implementarea lui.

La ce mă refer? Atunci când planifici cum să ataci un anumit obiectiv te poți minți singur că research-ul în direcția respectivă e o acțiune în sine în direcția respectivă. În realitate, nu e.

Să zicem că ai avut o epifanie privind sănătatea. Lucrurile s-au aliniat în mintea ta și ți-ai dat seama că ai nevoie să faci sport regulat. Sau că trebuie să te lași de fumat.

Să zicem că ți-ai dat seama că vrei să îți dai demisia și să începi propriul business.

Practica e mai grea ca teoria — întotdeauna. Durează mult timp să implementăm comportamente, convingeri sau mentalități la care am ajuns în urma unei epifanii.

Ce m-a învățat funcția „Blind Spot Assist” pe o autostradă din SUA

În 2017 am făcut cunoștință pentru prima dată cu blind spot assist — în română este vorba de sistemul de asistență pentru unghiul mort, practic un bec se aprinde pe oglinzile laterale atunci când ai o mașină în spate-lateral.

Închiriasem o mașină în Los Angeles și am plecat într-un tur de 4000 de kilometri. În acele două săptămâni, funcția aceea ne-a salvat de cel puțin două ori de la o posibilă coliziune pe autostradă.

Aducându-mi aminte cum funcționează tehnologia, m-am gândit recent la faptul că fiecare om are „unghiuri moarte”.

Creierul are prostul obicei de a ne pune mereu într-o lumină bună. La nivel primar, ceea ce noi numim conștiență este inițial doar despre noi. Oamenii se dezvoltă evoluând și învățând cum să navigheze o lume complexă cu ei fiind personajul principal — cel mai important și cu o doză nativă de egocentrism.

Am trei nume pentru cele trei niveluri care ne caracterizează ca Homo Sapiens.

Nivelul Mono-Observatorului

Pe primul nivel, focusul este mereu la persoana I.

Aici sunt oamenii care blochează benzile de circulație pentru că nu se gândesc niciodată la cei din jur. Sunt cei care aruncă gunoaie în natură. Sunt cei care fură. Sunt cei care sunt setați exclusiv pe persoana lor.

Pe nivelul mono-observatorului e foarte greu să înțelegi narativa altor persoane, să te pui în pantofii altcuiva, să empatizezi și să fii un bun observator din mai multe unghiuri — ceea ce menționez acum sunt abilități care se antrenează în timp, cu atenție și timp investit.

La acest nivel, oamenii nu sunt capabili să interpreteze și să asculte părerile altor persoane, deci nici nu ajungem la acceptare.

Credințele, convigerile și mentalitățile lor sunt „cele mai bune” și adesea încearcă să îi schimbe pe alții, judecându-i pentru alegerile pe care le fac.

Nivelul pluri-observatorului

Pe nivelul acesta, cei mai mulți indivizi sunt capabili să înțeleagă puncte de vedere diferite, pot interpreta ideologii variate și au capacitatea de a observa situațiile din multiple unghiuri. Îi poți numi open-minded și flexibili în gândire.

Lumea ar fi un loc mai bun dacă un număr cât mai mare de oameni ar fi pe nivelul acesta, iar medici precum Hans Rosling (în Factfulness) sau psihologi precum Steven Pinker (în Better Angels of our Nature) arată într-un mod exemplar că ne îndreptăm din ce în ce mai mult spre o lume mai bună, cu mai puțină violență și mai bună înțelegere. Cei mai mulți oameni ating nivelul acesta prin educație — e crudul adevăr, deci mai e nevoie de timp.

Cu toate acestea, pe acest nivel încă ai unghiuri moarte și de multe ori ai tendința să nu îți recunoști vina sau să ridici un zid atunci când primești feedback. Practic, ai o părere foarte bună despre tine și te consideri suficient de bun încât să nu te judeci, să nu te analizezi.

Pe nivelul acesta ești capabil de a observa excelent ceea ce e în jurul tău, dar nu îți vezi defectele așa cum le vezi pe ale celorlalți.

Nivelul observatorului la 360°

Diferența primordială dintre pluri-observator și observatorul la 360° este că cel din urmă poate fi imparțial cu sine însuși. Își cunoaște unghiurile moarte, le caută uneori cu obsesie și are o foame imensă de a „săpa” mai adânc pentru a-și cunoaște mintea, slăbiciunile și unghiurile moarte.

Observatorul la 360° își știe defectele, își înțelege infinitezimalitatea și știe că toți oamenii sunt egali.

Nu se teme să își asume responsabilitatea, iar uneori transparența de care dă dovadă poate fi văzută ca slăbiciune de cei aflați la nivelurile anterioare, pentru că nu înțeleg modul în care acționează, gândește și ia decizii.

Pe acest nivel, oamenii se cunosc extraordinar de bine, au o abilitate puternică de analiză și observație și nu se tem să recunoască atunci când greșesc.

Observatorul la 360° se concentrează adesea pe probleme mai mari decât cele personale sau profesionale. Spiritul de observație îi ajută să vadă probleme iminente ale umanității — precum încălzirea globală, sărăcia extremă sau încălcarea drepturilor omului.

În final

Durează foarte mult timp să ajungi la nivelul al treilea. Odată ajuns acolo, poți vedea imaginea de ansamblu mai ușor, poți face corelații cu ușurință și poți vedea consecințele lipsei de implementare ale unor soluții, comportamente, mentalități sau convingeri.

La polul opus, creierul uman are nevoie de ani de zile pentru a-și rafina „algoritmul” de observare. Așadar, o epifanie îți poate schimba viața dacă implementezi anumite comportamente, convingeri sau mentalități, însă curajul sau tenacitatea de a te apuca de treabă ține foarte mult de puterea de analiză a propriei persoane.

De ce?

Capacitatea de observare la 360° oferă o claritate fenomenală care te ajută nu doar să îți vezi unghiurile moarte și slăbiciunile, ci și să „vezi” modalități noi de a evolua ca persoană.

În final, totul se rezumă la un singur lucru — nu înceta să explorezi.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri