Societatea s-a transformat radical începând cu anul 2010, imediat după introducerea tehnologiei 4G. Tot la începutul acelui deceniu s-a lansat Uber pe piețele internaționale, punând în prim plan o unealtă extraordinară, un dispozitiv care avea să ne schimbe viețile la nivel fundamental: smartphone-ul.
Planeta își revenea încet după criza financiară din 2008, viteza internetului creștea constant și tot mai multe țări investeau în telecomunicații. Devenea mai ușor să călătorești, devenea mai simplu să fii conectat, devenea mai facil să ai acces la informație și devenea mai ușor să îți trăiești viața ca un cyborg, cu un fel de „prelungire digitală” a minții și a corpului, dar care încăpea în buzunar.
Internetul pășea încet în viețile noastre, algoritmii învățau modul în care ne comportam, gândeam, reacționam și începeau să ne prevadă acțiunile. Lupta de gherilă pentru atenția fiecăruia dintre noi a continuat mai aprig ca niciodată, dând naștere unui set imens de oportunități pentru companii.
Planeta se învârte în jurul cuvântului „comoditate”
Un procent covârșitor din tot ceea ce a inventat umanitatea în toată existența ei se leagă de un singur cuvânt: comoditate. Viața a fost un chin pentru 99,99% din istoria noastră, astfel că tot ceea ce avem în prezent e mai mult decât și-ar fi imaginat strămoșii noștri acum 100 de ani.
La propriu.
Tehnologia a evoluat atât de mult încât nu doar telefonul a devenit „smart”. Casele au devenit smart, mașinile au devenit smart, electronicele au devenit smart și aplicațiile au devenit smart, cuvântul „automatizare” devenind extrem de atrăgător peste tot în lume.
Avem aproape tot ce ne dorim la un deget distanță.
Putem trăi 1 an într-o locuință fără să ieșim afară, aproape ca în filmul Idiocracy. Putem comanda mâncare ce ajunge în 20 minute. Putem comanda electronice, haine, mașini sau mobilă prin multitudinea de selecții care există pe piață.
Sistemele de logistică în transporturile internaționale ne oferă puterea de a comanda orice, de aproape oriunde de pe planetă și putem primi acel obiect în maxim câteva săptămâni. La nivel local, companiile se întrec în timpi de livrare.
Putem intra instant în legătură cu oameni aflați oriunde pe planetă. Putem călători cu avionul pe cealaltă parte a planetei în ore. Iar însuși cuvântul „planetă” are o conotație mult mai mică în viețile noastre. Planeta a devenit mai mică pentru că noi ne mișcăm mai rapid.
Putem să ne delectăm simțurile la comandă
Și putem face asta acum.
Însă acest „acum” are două tăiușuri. În timp ce comoditatea e extraordinară, vine cu prețul unei societăți în care doar „mai mult” e soluția. Spre exemplu, rețelele sociale funcționează ca jocurile de cazino, stimulând aceleași mecanisme psihologice. Goana după atenție are rădăcinile în creșterea vânzărilor.
Scopul final e un duet de „acum” și „mai mult” pentru că așa funcționează capitalismul, chiar dacă asta nu e sănătos pentru noi. Faptul că putem avea tot ce ne putem dori, de oriunde, oriunde, oricând nu înseamnă că am atins apogeul umanității. Înseamnă că am atins un nivel foarte înalt de evoluție și suntem suficient de avansați.
Dar înseamnă și că trebuie să învățăm când să ne oprim.
Faptul că am ajuns în acel punct în care suntem capabili să înțelegem mintea umană îndeajuns de mult încât să o ținem ocupată permanent cu ceea ce e interesant, plăcut, ușor și antrenant nu înseamnă că trebuie să facem asta fără oprire. Nu înseamnă că trebuie să stăm pe Netflix zile întregi. Nu înseamnă că trebuie să jucăm jocuri video săptămâni, luni sau ani întregi.
Nu înseamnă că trebuie să ne violăm simțurile.
Într-o lume în care se duce o bătălie constantă pentru atenția fiecăruia dintre noi, într-o lume extrem de globalizată și incredibil de conectată la prezent e mai important ca oricând să punem limite. E mai important ca oricând să ne observăm reacțiile, să vedem dacă nu cumva fenomenul „acum” se transferă automat și în alte părți ale vieților noastre.
E esențial să vedem dacă ne „irităm” atunci când nu primim ceea ce ne dorim „acum”. E crucial să ne observăm în situațiile în care viața încetinește, din diverse motive. E vital să ne analizăm pentru a vedea dacă nu cumva suntem dependenți de fenomenul „acum” și e primordial să lăsăm simțurile să se odihnească.
În final, nu ți se cuvine nimic
Cea mai bună armă împotriva fenomenului „acum” e efortul deliberat de a menține atenția pe un singur lucru. Dar poate fi și prin meditație sau mindfulness. Poate fi prin sport. Poate fi prin exerciții simple de menținere a atenției. Poate fi printr-o pauză de la internet și tot ce înseamnă să fii conectat. Poate fi prin plimbări în natură.
Raportează-te întotdeauna la cine ești tu atunci când e liniște. Raportează-te la cine ești tu atunci când dispare tehnologia, graba și zgomotul. Trebuie să te simți extraordinar cu tine atunci.
Ce se întâmplă dacă acel „acum” dispare din viața ta, chiar dacă temporar?
Te simți iritat, îndreptățit, ca și când ți s-ar cuveni să primești totul pe tavă și lucrurile ar trebui să meargă perfect?
Dacă răspunsul e afirmativ, amintește-ți că „acum” e doar un privilegiu.
