Cea mai frecventă greșeală pe care o putem face ca cetățeni într-o societate democratică este să picăm în superioritatea ideologică. Ciocnirea ideilor venite de pe toată planeta, odată cu globalizarea, precum și răspândirea internetului, au polarizat multe opinii și poziții cu privire la ceea ce înseamnă politica. Însă nimeni, nici eu, nici tu, nu deținem adevărul absolut. Nu e totul alb sau negru, sunt multe nuanțe de gri la mijloc.
Cuvântul „democrație” e derivat din grecesul dēmokratia, format la rândul său din dēmos (oameni) și kratia (putere, autoritate). E firesc să credem că pluritatea ideilor înseamnă libertate de exprimare din partea cetățenilor pentru a-și putea exersa puterea, nu suprimarea opiniilor.
Suprimarea nu înseamnă căutarea celei mai bune soluții sau a adevărului din simplul motiv că ea aplatizează câmpul de bătălie al informației, fără căutarea adevărului. Suprimarea înseamnă forțarea conformității.
Iar conformitatea e îngenuncherea liberalismului. Într-o societate omogenă, una în care toată lumea are aproximativ același background, religie, valori și obiective, cei mai mulți oameni vor fi de acord cu ceea ce înseamnă să fii o „persoană bună” și vor fi de acord cu aproape orice altceva. Însă un principiu de bază al liberalismului e pluralismul — ideea că oameni diferiți, tradiții diferite și credințe diferite nu doar că pot coexista în aceeași societate, dar ar trebui să coexiste pentru că societatea beneficiază de multiple avantaje datorită heterogenității.
Iar cel mai bun exemplu e SUA, un motor al creativității, un propulsor al științei și o rachetă a inovației. Cu toate defectele sale, America are multe lucruri pentru care merită lăudată, iar peste ocean putem observa cel mai bine avantajele multitudinii rasiale și ideologice.
Ideea e următoarea — atunci când oamenii au păreri diferite, ei tind să conlucreze pentru a găsi puncte comune. Cu cât problemele sunt „săpate” mai mult, cu atât există șanse mai mari de îmbunătățire și progres. Atunci când există conformitate globală, nu există dezbatere.
Nu există „cum ar fi dacă”.
Dacă oamenii ar fi rămas în comunități discrete, omogene, câți oameni și idei care au schimbat lumea nu ar fi existat niciodată?
De-a lungul istoriei oamenii care au schimbat lumea într-o măsură mai mică sau mai mare au fost exemple clasice de pluralism — oameni ale căror vieți și minți au fost produse unice ale unei lumi diverse, interconectate.
Alexander Hamilton, unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite, a fost un scoțian care a ajuns în Caraibe înainte de a urca spre coloniile Angliei, în America de astăzi. Marie Curie (Maria Salomea Skłodowska) a fost fiica a doi învățători polonezi, unul ateu și unul catolic — și a studiat în Varșovia înainte de a emigra în Paris. Sergey Brin, unul dintre fondatorii Google, a fost născut în Uniunea Sovietică într-o familie de evrei înainte ca părinții săi să fugă în SUA.
Arnold Schwarzenegger e austriac și a plecat în SUA tocmai pentru că acolo erau mai multe oportunități. Elon Musk s-a născut în Africa de Sud într-o perioadă tumultoasă și a plecat inițial în Canada pentru ca apoi să ajungă în SUA, unde a fondat prima lui companie.
O societate pluralistică alimentează inovația și progresul, acolo unde oameni cu background-uri diverse și experiențe de viață unice dezvoltă și împărtășesc idei.
Societatea vibrantă în care trăim astăzi depinde de idei și culturi diverse. Într-o societate omogenă, ideile și tradițiile pot să rămână stagnante timp de generații — a se vedea multe dintre țările din estul Europei, inclusiv România. Într-o societate pluralistică, ideile, obiceiurile și tradițiile evoluează, fiind provocate constant de contactul cu alternative.
Umanitatea poate să beneficieze enorm din schimbul de idei, iar globalizarea din ultima jumătate de secol ne demonstrează asta. A suprima ideile înseamnă să furi din viitorul rasei umane, să furi de la posteritate. Unele ideologii sunt slabe, altele sunt puternice, dar când ideile sunt potrivite și aduc un plus de valoare, cu toții beneficiem de ele.
Coliziunea cu eroarea e inevitabilă și uneori inconfortabilă, da. Însă nu există progres fără greșeli revizuite. Nu putem să inhibăm și să suprimăm ideile care nu ne plac.
Trebuie să analizăm înainte.
Trebuie să exersăm toleranța
Pentru ca umanitatea să beneficieze de pluralism — să câștige de pe urma schimbului de culturi, tradiții și coliziunii de idei — trebuie să exersăm toleranța. Trebuie să respectăm drepturile colegilor, prietenilor și vecinilor noștri de a gândi și trăi diferit și după alte valori, chiar dacă noi le considerăm ineficiente sau greșite.
Toleranța nu înseamnă să acceptăm idei nocive. Înseamnă să folosim lentila clarității pentru a înțelege punctul de vedere al altora, pentru a înțelege care e originea gândirii lor. Nu trebuie să fim de acord, dar ar trebui să căutăm să înțelegem. În final, trebuie să învățăm să tolerăm chiar și ideile cu care dezagreăm, dacă vrem să trăim într-o societate mai liniștită.
Lentila superiorității — acel unghi din care privești și te consideri superior, având o atitudine puternic judicativă — nu funcționează. Dacă ești capabil să înțelegi asta, fă un efort și fii mai tolerant.
Doar așa putem schimba ceva în societate, prin schimb onest de idei, răbdare, perseverență și toleranță.
Trebuie să fim capabili să intrăm în pantofii celuilalt, altfel batem pasul pe loc.
