În 2003 am primit un calculator mai performant de la părinții mei și mi-am instalat un joc de strategie numit Age of Empires. Ca în multe alte jocuri similare, începi cu 1-2 personaje într-o anumită epocă a umanității și începi să îți construiești un imperiu. La început totul e negru în jurul tău. „Harta” pe care trebuie să o explorezi e complet întunecată. Uneori trebuie să te miști rapid, în funcție de cum se mișcă și celelalte imperii de pe hartă. Alteori te poți mișca mai încet dacă nivelul de dificultate e redus. Un lucru e clar însă — trebuie să explorezi.
Trebuie să explorezi pentru că ai nevoie de resurse. Ai nevoie de foc, apă, lemn, aur, fier și multe alte elemente necesare pentru a construi. Ai nevoie de acces la apă și ai nevoie de teren pentru culturile de grâne — pentru a-ți crește și hrăni populația și pentru a construi o armată.
Problema când explorezi este că te lovești de tot felul de obstacole. Uneori întâlnești animale sălbatice, iar personajul pe care îl controlezi moare ucis de un lup. Alteori întâlnești infanteria altui imperiu sau te lovești de un obstacol natural, precum un râu.
Mereu apar provocări.
Secretul, în cele mai multe jocuri de strategie, este să te miști rapid.
Există anumite trepte pe care trebuie să le atingi în timp ce îți evoluează imperiul, niveluri necesare. Obligatorii.
Îmi place să numesc atingerea unui nou nivel în procesul de evoluție al imperiului ca fiind o „absolvire” a nivelului precedent.
Cu cât „absolvi” mai repede, cu atât evoluezi mai repede, cu atât explorezi mai repede, cu atât greșești mai repede și cu atât ajungi să cunoști imaginea de ansamblu în joc pentru a crea strategii mai puternice în viitor.
Paralela cu viața
Etosul din Silicon Valley este „move fast and break things” — mișcă-te rapid și greșește pe parcurs.
Esența e să înveți din greșeli. Greșelile îți ajustează direcția, îți arată calea și îți oferă lecții prețioase.
Greșelile sunt OK, deși noi suntem educați prin pedeapsă atunci când greșim. Acesta e unul dintre problemele fundamentale ale sistemului educațional, pentru că nimeni nu ne arată și unghiul acesta în copilărie.
Îmi place să văd viața precum un joc de strategie. Îți lărgești constant „harta” explorând — nu doar planeta în sine, ci și diverse domenii. Încercând variate experiențe. Ajungi să vezi imaginea de ansamblu mai repede, iar asta e o abilitate cheie.
Oamenii rămân blocați adesea în paradigme vechi și nu explorează oportunități din frică sau pentru că nu văd potențialul acțiunii respective.
DOUĂ exemple simplE
Să „absolv” procesul de schimbare al carierei a fost un punct central în viața mea. A fost un element cu care m-am luptat puțin peste 1 an — să plec din medicină pentru că nu eram împlinit acolo. Aș fi putut să lucrez mai mult la spital, să „testez”, dar toate semnele îmi arătau că trebuie să fac altceva.
A fost foarte mult efort prin introspecție, cântărind posibilități, măsurându-mi abilitățile și observând indiciile care îmi spuneau altceva. A fost mult efort să analizez potențialul meu viitor în ambele direcții — viața de medic vs. viața de non-medic. Au fost exerciții de imaginație și un dram de curaj.
Însă secretul a fost că m-am mișcat repede.
Pe termen scurt, dacă aș fi lucrat mai mult de o lună în spital, m-aș fi obișnuit cu salariul, aș fi creat legături mai mult sau mai puțin puternice, aș fi intrat într-un mediu din care aș fi ieșit mai greu.
Pe termen lung, am făcut mișcarea la 25 ani, ceea ce mi-a oferit mai mult timp să greșesc și să îmi ajustez direcția din timp.
Însă ideea centrală e că am „absolvit” rapid.
Am realizat rapid ce NU vreau și am mers exclusiv în direcția potrivită pentru mine.
Al doilea exemplu este despre angajați. În primii 3 ani nu am avut angajați în firmă, pentru că asta ar fi însemnat „stres în plus”, management și apoi responsabilitate.
Eu și Dragoș, fratele și partenerul meu de business, a trebuit să „absolvim” etapa asta ca să putem crește cifra de afaceri de mai multe ori.
A fost un pas necesar.
„Absolvire” = Asumarea responsabilității
În viziunea lui Ray Dalio viața e un ciclu de acțiune + eșec + învățare + îmbunătățire care se repetă la infinit. Unii oameni rămân blocați la unul dintre cele 4 elemente componente.
Problema apare prin faptul că eșecul nu e confortabil, nu e frumos și nu e ușor — în special când ai în față o curbă de învățare foarte mare. Cei mai mulți oameni evită eșecul pentru că riscă să fie judecați pentru rezultate și fug de greșeli pentru că, franc vorbind, nu au răbdarea necesară să își ia lecțiile necesare pentru a evolua. Procesul de învățare și de îmbunătățire nu e nici el ușor — necesită disciplină, planificare, atenție.
Succesul, în orice termeni l-am defini, de la material până la spiritual, înseamnă să nu îți fie teamă să începi ciclul de acțiune + eșec + învățare + îmbunătățire și să îl finalizezi.
Cu cât îl aplici în mai multe arii ale vieții și cu cât te miști mai repede, cu atât vei ajunge mai rapid la rezultate mai bune — financiar, spiritual, în relații și pe plan personal.
Vei vedea ceea ce nu merge și te vei putea concentra pe ceea ce funcționează.
E atât de simplu.
Un alt nume pentru conceptul de „absolvire” este asumarea responabilității. A-ți asuma responsabilitatea înseamnă să faci lucruri în loc să aștepți să ți se întâmple lucruri. Uite câteva trepte în viață pe care le poți „absolvi”.
În realitate, lista e infinită.
- să îți iei primul job
- să începi prima afacere
- să extinzi afacerea
- să dai faliment
- să îți schimbi cariera
- să îți dai demisia
- să pleci un an în jurul lumii
- să locuiești într-o țară străină
- să înveți o nouă limbă străină
- să investești într-o abilitate nouă
- să reconstruiești de la zero ceea ce ai pierdut
- să pleci din casa părintească și să locuiești singur
- să ajungi să ai conversații mai profunde cu partenerul de viață
În viață e important să capeți experiență. Să trăiești pe pielea ta cât mai multe lucruri și să fii capabil de conexiuni logice și deducții pentru a învăța lecții și din greșelile și succesele altora.
Esența e simplă. E crucial să începi, dar e și mai important să termini ceea ce ai început — prin a eșua și prin a învăța din greșeli.
Pentru că niciodată nu înveți lecția până când nu „absolvi”.
