Navy SEALs sunt forțele speciale ale Marinei SUA și au parte de cele mai dificile antrenamente din lume. Procesul de selecție și pregătire e aproape inuman, un fel de tortură continuă. Unitățile sunt mici, incredibil de agile, aproape independente una de cealaltă și desfășoară operațiuni în orice fel de climat, având parte de misiuni cu o importanță deosebită pentru Statele Unite.
Cărțile despre acest subiect au luat amploare în ultimii 10 ani. Odată cu creșterea industriei de dezvoltare personală, mulți Navy SEALs s-au folosit de acest „val” pentru a-și descrie experiența.
Am obiceiul de a presăra biografii prin cărțile pe care le citesc. Sunt mai ușor de digerat și vin la pachet cu lecții și concluzii. Astfel că, în ianuarie 2020, începând antrenamentele pentru IronMan 70.3 Marbella, mi-am descărcat cartea audio Can’t Hurt Me, de David Goggins.
Mi-am spus că ar fi o lectură excelentă pentru alergări la temperaturi negative și antrenamente cu bicicleta pe vântul tăios al iernii. Așa a fost.
Ce vreau să descriu este un concept pe care l-am ascultat în carte — trasul clopoțelului — însă din mai multe perspective.
„Săptămâna iadului”
În timpul antrenamentelor Navy SEALs, care sunt inuman de dificile, recruții pot renunța oricând — trăgând un clopoțel de trei ori. Apoi primesc acces la un duș și o masă caldă și… se încheie epuizarea.
Se încheie tortura.
Se termină cu oboseala acută. Se termină cu durerea. Se termină cu a fi ud, plin de nisip sau nămol. Se termină deprivarea de somn.
Dar se termină și oportunitatea de a fi parte din echipa SEAL.
După, recruții pot veni cu orice fel de motive și scuze, dar nu mai contează în termen de rezultate. Au demonstrat că vor lăsa echipa baltă, iar echipa devine mai puternică după ce ei pleacă.
În cadrul celor 24 de săptămâni de pregătire, o anumită săptămână reprezintă tortură pură pentru recruți. Este săptămâna 7 și este supranumită Hell Week.
Aici, recruții au parte de 5 zile și jumătate de antrenament aproape non-stop. Dorm cel mult 4 ore pe parcursul întregii săptămâni, aleargă în jur de 320 kilometri și fac antrenamente fizice timp de 20 de ore pe zi.
UN TEST BINAR
Ideea e următoarea — „săptămâna iadului” e un filtru. Îi separă pe cei care renunță de cei care rezistă. Îi separă pe cei care sunt aliniați cu viziunea echipei de cei care nu sunt.
Ai putea spune că sunt filtre de valori, dar sunt, în realitate, filtre de comportament. Nu contează de ce un recrut „sună clopoțelul” — contează doar că îl sună. Nu contează de ce un recrut refuză să renunțe — contează doar că nu a sunat clopoțelul.
Sunatul clopoțelului e un simplu test binar de comportament.
Renunți sau nu renunți.
0 sau 1, ca în programare.
O lentilă utilă pentru a privi viața
Motivul pentru care scriu despre asta este pentru a te invita să iei în considerare această „lentilă” cu care poți privi viața și propriile tale provocări. Nu recomand unealta asta ca fiind singura pe care să o folosești, dar reprezintă o metodă bună de a simplifica modul în care privești problemele complexe.
Reprezintă o modalitate rapidă de a ajunge la esență.
Câte provocări le poți reduce la simple teste binare de tipul „reușești sau renunți”?
Completează spațiul gol cu ceea ce se potrivește în cazul tău.
Fie ______, fie ai sunat clopoțelul.
- ți-ai început propriul business
- ți-ai urmat pasiunea
- ai scris cartea
- ai lăsat părerea celor din jurul tău să te influențeze
- ai mers în călătoria aceea pe care o tot amânoi
- ai terminat proiectul
- ai finalizat challenge-ul de 30 de zile
- ai transformat dieta în stil de viață
- ai spus adevărul
- ai început un stil de viață mai sănătos
- ai renunțat la o prietenie care te trage în jos
- ai spus „nu” când nu avea sens să spui „da”
- ai profitat de oportunitate
- ai invitat persoana care îți place la o întâlnire
- ai avut curaj să îți menții punctul de vedere
- ai vorbit în public
- ai făcut voluntariat
- ai strâns fonduri pentru o cauză umanitară
- ai terminat facultatea
- ai urmat o carieră care nu te împlinește
Îndemnul meu este să te gândești la un obiectiv, un vis sau chiar o provocare de care te-ai lovit. Cum arată dacă îl reduci la termeni binari?
Fie continui, fie suni clopoțelul.
Te ajută să observi ce fel de angajament îți trebuie pentru a nu suna clopoțelul?
Provocarea mea de a scrie zilnic poate fi redusă la un simplu test binar. În fiecare zi, alegerea e simplă: scriu sau renunț.
Ori sun clopoțelul, ori nu o fac.
Când e bine să renunți?
Modul în care am pus în lumină conceptul te duce cu gândul că ar fi ceva rău să „suni clopoțelul”. Nu, uneori e mișcarea bună pentru tine.
Consideră modul în care te vei simți după.
Ce fel de însemnătate va avea?
Să suni clopoțelul poate însemna ani de regret sau poate echivala cu ceva pozitiv. Înainte să iei decizia, trebuie să privești lucrurile în ansamblu.
După 6 ani de medicină, am sunat clopoțelul și am pus această carieră pe pauză. Pentru mine, a fost o absolvire. A fost un succes. Deși investisem 6 ani în acea călătorie, în acea formare, descoperisem că viziunea mea e diferită de paradigma lumii medicale. Realizasem că e momentul să experimentez lumea antreprenoriatului.
Pentru mine, a fost momentul perfect să sun clopoțelul.
Faptul că am făcut asta mi-a dat o forță incredibilă și m-a ajutat să cresc business-ul de 10 ori până acum, după cifra de afaceri. Mi-a extins viziunea și m-a oferit un nivel mai mare de claritate.
Să te reinventezi înseamnă adesea să suni clopoțelul. Trebuie să ucizi modele vechi de business pentru a construi altele. Trebuie să omori obiceiuri proaste care te opresc din a avea un stil de viață sănătos. Trebuie să schimbi cercuri sociale pentru a întâlni oameni mai aliniați cu tine.
În funcție de context, să suni clopoțelul poate avea o însemnătate extraordinară pentru tine.
Nu uita însă să privești mereu lucrurile din perspectiva ta, în călătoria ta. Unii oameni vor considera că sunatul clopoțelului înseamnă eșec. Alți oameni vor considera mișcarea ta ca fiind un real succes.
Nu uita că cele două sunt detalii și repere exterioare.
Ceea ce contează este „busola” ta interioară.
