La momentul scrierii trec printr-o perioadă destul de stresantă în plan profesional. Cu o mulțime de responsabilități și fără suficienți oameni în echipă pentru a delega, trebuie să jonglez cu mai multe proiecte simultan. În același timp, mi-am pus pălăria de salesman și am început să îmi antrenez abilitatea pe care am neglijat-o destul de mult în viața mea de antreprenor.
În urmă cu câteva zile am ajuns acasă și m-am apucat să citesc despre sindromul „burnout”. Odată ce am intrat adânc în subiect mi-am dat seama că m-am protejat de a trece prin cele cinci faze ale sindromului, așa cum le descriu cei de la Winona State University.
Modul în care mi-am organizat viața, incluzând elemente de varietate precum sport, călătorii, meditație, socializare, citit, masaj și (mai nou) scris îmi permite să îmi „descarc” o parte din stresul acumulat în perioadele dure.
Am mai scris despre stresul cronic, așadar în continuare vreau să descriu pe scurt o metodă simplă și genială de a diminua tensiunea psihică și emoțională.
Dar înainte…
Am început să povestesc despre burnout
După ce m-am documentat despre burnout, la cină i-am povestit soției despre lucrurile pe care le citisem. Mi se pare fascinant că totul pornește de la un nivel de energie ridicat, satisfacție și motivație, doar pentru a aluneca spre depresie și oboseală cronică.
Am continuat să vorbesc. Practic, ciclul de 5 etape pornește cu ancora care ne „prinde” — acea stare descrisă în fraza anterioară care ne permite să facem mai mult, să obținem mai mult și să progresăm mai repede.
Problema apare… când nu știm unde e limita. Problema apare când alunecăm prin primul moment de apariție al stresului toxic și continuăm să împingem, în speranța că vom găsi din nou formula magică.
Mi-a plăcut atât de mult principiul prin care se naște burnout-ul încât povestea s-a transformat în modul în care mă observasem eu pentru a-mi pune un „diagnostic”.
Metoda: Vorbește despre problemele generatoare de stres
La finalul discuției mi-am dat seama că mă relaxasem enorm. Articulasem cu voce tare anumite gânduri care în ultimele săptămâni fuseseră doar atât, gânduri. Odată ce am început să vorbesc despre ele, tensiunea s-a stins.
Nivelul meu de stres scăzuse considerabil.
Esența concluziei mele este fix ceea ce se întâmplă atunci când mergi la psiholog.
Îndemnul meu e să vorbești mai mult despre problemele pe care le ai. Caută persoane care sunt dispuse să te asculte și roagă-le să nu intervină sub nici o formă. Dacă nu mergi la un psihoterapeut sau coach, un exercițiu simplu e să vorbești despre ceea ce îți cauzează stres timp de 5 minute, fără ca omul din fața ta să intervină (repetă, insistă să tacă pe tot parcursul monologului tău).
Un studiu celebru din 1988 arată că actul de a vorbi despre probleme și de a împărtăși emoții cu cineva în care avem încredere poate fi cheia pentru a „debloca” stresul. Un alt studiu de referință din 1997 arată că a scrie despre experiențele emoționale provocatoare duce la îmbunătățirea sănătății fizice și mintale.
Ideea e simplă. Atunci când stresul se acumulează, deschide-ți mintea în orice manieră dorești.
Dar fă-o.
