Foarte mult timp am avut impresia că neliniștea, stresul, agitația și starea de încordare contează în proces. Foarte multă vreme am crezut că eram mai îndreptățit să obțin un rezultat mai bun dacă mă stresam mai mult. În realitate, a simți neliniște direct proporțional cu obstacolele de care te lovești nu ajută la nimic. Nu există un fel depozit bancar imaginar care stochează stresul pentru a te ajuta mai târziu. Și nu scrie niciunde că e nevoie de mai mult stres pentru a obține rezultate mai bune.
Pentru mine totul a început în școala generală, când eram extrem de conștiincios și învățam foarte mult. Depuneam un efort colosal pentru lucrările de control sau pentru teze și multă vreme am considerat că, în plus față de efort și muncă, procesul trebuie să conțină îngrijorare, stres și neliniște.
În realitate, mindsetul acesta nu e sănătos.
Ai simțit vreodată că meriți să obții un anumit rezultat pentru că te-ai stresat mult în privința lui? Crezi că ți se cuvine ceva suplimentar pentru stresul pe care l-ai îndurat în trecut? Îți spui vreodată că e cazul să ai parte de obstacole mai ușoare, „în sfârșit”, ca și când ai merita asta?
Ai impresia că tot stresul pe care l-ai investit se păstrează undeva, ca într-un cont bancar și viața trebuie să devină mai ușoară? Ai convingerea că bilanțul va fi pozitiv la un moment dat, strict pe baza stresului investit?
Dacă adevărul este că nu ai ce merite să îți asumi pentru tot acel stres și pentru toată acea neliniște? Dacă stresul nu e o investiție validă în realitatea în care trăim?Dacă e total inutil din punctul acesta de vedere?
Ca antreprenor am avut mentalitatea asta multă vreme. Aveam impresia că eram îndreptățit la vânzări mai mari, angajați mai productivi și rezultate mai bune doar pentru că mă stresam. Aveam impresia că cifrele din contul bancar al firmei erau direct proporționale cu nivelul stării mele de încordare.
Comparam stresul cu un fel de depozit bancar, în urma căruia așteptam o dobândă pentru investiția mea inițială. Problema e că de multe ori ieșeam pe minus, ca și când tot acel stres ar fi fost inutil, chiar vătămător.
Într-un final, am înțeles mesajul. După ce am investit suficient de multă energie în stres, neliniște, agitație și măcinare interioară, m-am uitat în urmă și am realizat cât de multă energie mintală investisem în van, fără a produce rezultate mai bune.
Greșelile și erorile vin cu lecții importante, oferind șansa de a pivota, de a îmbunătăți și de a crește. Dobânda pentru stres e însă negativă și pot spune că e unul dintre cele mai importante momente de „A-HA” pe care le-am avut.
Nu există nimic bun în asocierea „mai mult stres = rezultate mai bune”.
Care e relația ta cu stresul? Crezi că ești îndreptățit la rezultate mai bune dacă ești neliniștit și investești energie mintală? Ai convingerea că stresul se acumulează într-un loc imaginar și vei avea acces la o dobândă considerabilă la un moment dat?
