Un concept numit „înțelepciunea mulțumilor” spune că media estimărilor unui grup de oameni e incredibil de apropiată de răspunsul corect. Spre exemplu, dacă 8 oameni încep să estimeze câte boabe de orez sunt în farfuria de la cină a unuia dintre ei, media răspunsurilor lor va fi foarte apropiată de numărul real de boabe.
Conceptul e utilizat pe scară largă în societate, iar calitatea multor decizii — în economie, medicină, meteorologie, finanțe — depinde de acuratețea estimărilor ce au la bază cantități relevante. De ce? O modalitate bună de a îmbunătăți acuratețea este să combini estimările unui grup mai mare de indivizi.
Înțelepciunea mulțimilor chiar există.
Taurul și oamenii
Fenomenul descris mai sus a fost descris prima dată în revista Nature de un om de știință britanic pe nume Sir Francis Galton. Ideea i-a venit în timp ce se afla la o competiție de estimat greutăți în 1906. Acolo, vizitatorii puteau să câștige un premiu dacă plăteau șase șilingi și estimau greutatea unui taur.
Galton a colectat toate tichetele cu estimări și a găsit că media lor era extrem de apropiată de adevărata valoare: 1197 livre (aproximativ 543 de kilograme). De-a lungul secolului trecut au fost efectuate și alte experimente care au demonstrat același lucru.
Conceptul de înțelepciune a mulțimilor a fost studiat intensiv și de doi cercetători pe nume Dennie van Dolder și Martijn J. van den Assem. Ideea de bază e simplă — au căutat să observe dacă estimările multiple ale unei singure persoane sunt mai bune ca estimările unui grup mare de oameni.
În cadrul cercetărilor, cei doi au descoperit că eficacitatea estimărilor făcute de indivizi e considerabil mai mică decât cea a estimării provenite de la un grup de persoane. Adică media unui număr mare de estimări ale unei singure persoane e comparabil mai slabă ca media unui număr mare de estimări venite de la mai multe persoane — în funcție de context și expertiză, bineînțeles.
O paranteză scurtă
Problema apare atunci când persoana în cauză (care face estimarea) are biasul idiosincratic. Ca să fiu mai exact, apare cel mai adesea la manageri — când evaluează abilități cu care nu sunt familiari ca fiind mai mari decât în realitate. La polul opus, evaluează abilitățile altor oameni ca fiind mai mici decât sunt în realitate atunci când cunosc excelent domeniul și setul respectiv de abilități. Asta e o problemă imensă în statistica performanței în companii — pentru că spune mai multe despre cel care evaluează, nu despre cei evaluați.
De ce e important să ceri feedback?
Deși estimările individuale nu sunt atât de bune în termeni de eficacitate, comparativ cu estimările unui grup mare de oameni, o soluție de a ajunge la răspunsuri mai bune este să cerem feedback. Să cerem estimări de la colegi, prieteni, familie sau chiar pe internet, în sutele de mii de grupuri de pe rețelele sociale.
Estimările individuale sunt extrem de utile în situații în care doar o singură persoană le poate face. Poate fi cazul, spre exemplu, strict în chestiuni personale sau în cazuri unde nivelul de expertiză e foarte ridicat.
Dacă te simți mai confortabil să faci mai multe estimări singur — dar atenție, soluția este chiar să faci mai multe estimări — poți aplica acest concept în multe cazuri practice.
Spre exemplu, dacă estimezi că un proiect la care lucrezi va dura 6 luni, încearcă să nu faci o singură estimare. Ai putea să faci trei estimări de tipul „cel mai bun scenariu”, apoi „cel mai prost scenariu” și „un scenariu mediu”. Poate că răspunsurile tale aici sunt patru luni, 18 luni și 6 luni.
Dacă faci media lor vei ajunge la 9 luni. Șansele ca estimarea cu nouă luni să aibă o acuratețe mult mai mare ca estimarea inițială de șase luni. Iar dacă în trecut ai mai făcut estimări și (aproape întotdeauna) a durat mai mult decât ai estimat, tocmai ai descoperit o metodă care îți oferă estimări mai bune… printr-o cale mai ușoară.
Tu alegi — dacă vrei rezultate mai bune, fie faci estimări multiple singur, fie ceri feedback.
Însă concluzia studiilor e simplă — ar trebui să ne folosim mai mult de „înțelepciunea mulțimilor”.
