fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

„Om cu potențial”

Sintagma „are potențial” e extrem de frecventă. Îi desemnează pe acei oameni care fie au talent într-un anumit domeniu, fie au deja o serie de abilități învățate. Din exterior, ceilalți pot folosi sintagma pentru a descrie, într-un mod foarte vag, posibilitatea de creștere, de dezvoltare și de „construire” pe fundația existentă deja. Însă sintagma asta e extrem de înșelătoare.

„Om cu potențial” este cel mai scump pleonasm folosit în viață. De ce pleonasm? Pentru că absolut toți oamenii au potențial. Fiecare dintre noi are capacitatea de a construi un mindset sănătos, de a dezvolta abilități valoroase și de a scala un talent existent deja. Fiecare dintre noi are puterea de a-și transforma viața la 180°. Fiecare dintre noi are forța de a face schimbări radicale.

Iar responsabilitatea de a descoperi această capacitate e în mâinile noastre.

Un „om cu potențial” poate fi extrem de scump pentru un business, spre exemplu, mai ales atunci când omul este angajat pentru potențialul său, dar nu îl dezvoltă. Același lucru e valabil și pentru persoana în cauză, cu o mică diferență. Un business poate să concedieze și să angajeze oricând, dar tu, ca om, nu te poți concedia. Singura alegere este să îți maximizezi potențialul.

În altă ordine de idei, problema cu acest „potențial” este că cei mai mulți oameni amână lucruri. Amână să înceapă cursuri, amână să călătorească, amână să își suflece mânecile și să se apuce de treabă, amână să pornească un business, amână să își schimbe cariera atunci când aceasta nu îi împlinește, amână să fie disciplinați.

Din punctul acesta de vedere, planeta este plină de oameni cu potențial nemaximizat.

Potențialul este doar o metodă simplă de a descrie oamenii mai răsăriți din cadrul majorității, atât. Este o manieră de a-i separa pe cei ai căror talente sunt evidente în momentul respectiv sau pe cei care își etalează o serie de abilități.

Însă nu este bătut un cuie.

Cei mai mari inamici ai „potențialului” sunt inacțiunea și lauda. Fără efort constant, talentul se diluează și abilitățile se pierd. Iar cu prea multă laudă din partea celorlalți, acțiunea încetează pentru că apare sentimentul de „mi se cuvine”.

Potențialul, cu această definiție vagă a sa, nu înseamnă absolut nimic dacă nu este combinat cu disciplina de a-l fructifica. Dacă nu există o voință sinceră de maximizare a capacităților personale, potențialul este egal cu zero. Dacă nu există o dovadă clară de efort pentru creștere și dezvoltare, fie în plan personal, fie în plan profesional, legenda potențialului rămâne doar o legendă.

În final, eu aș schimba „om cu potențial” cu „om cu mânecile suflecate”.

Pentru că efortul e singurul mod sănătos de maximizare.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri