Unul dintre motivele centrale pentru care mi-am fixat ca „challenge” să scriu 365 zile la rând este că mă forțează să îmi blochez cel puțin o oră pe zi pentru timp de calitate în care să fiu neîntrerupt. În ultimii 6 ani am călătorit intens, iar consolidarea business-ului mi-a răpit multă atenție, mult timp și m-a costat stres. Deși obțin rezultate pe plan exterior, ziua mea e extrem de „fracturată”, sunt multe elemente care mă țin ocupat, în priză.
E faza antreprenorială pe care eu lucrez să o îmblânzesc, să o domesticesc, iar scrisul e rețeta mea pentru a-mi organiza gândirea. E metoda mea de a trece la următorul nivel și de a avea rezultate mai puternice și pe plan interior.
Sunt un evanghelist al stării de flow și cred cu tărie că momentele de concentrare intensă pot produce rezultate fantastice. Acesta este „de ce-ul” meu și e esențial să menționez acest lucru de la început.
Un intro necesar
Mă apropii de încheierea primei luni din cele 365 zile, timp în care m-am lovit de provocări diverse. La trei zile după ce am luat decizia de a apăsa butonul „Start” pe acest challenge, am făcut o mișcare spontană — m-am hotărât să merg pe jos 700 kilometri dintr-un capăt în altul al Spaniei cu soția mea, pe Camino de Santiago.
Deși sunt extrem de activ în viața cotidiană, 5-6 ore de mers pe jos timp de 30 zile își pun amprenta asupra corpului meu. Oricât aș vrea să spun altceva, oboseala se simte, chiar și la mai mult de două săptămâni de la start. Practic, actul de a scrie a devenit puțin mai provocator, de aici și ideea de intra mai profund în subiect — pentru a diseca și pentru a face un upgrade elementelor ce țin de creație, cunoscându-le mai bine.
Traseul e împărțit în etape cu care te poți juca precum o faci cu un joc LEGO. Alegerea noastră înseamnă cam 25 kilometri pe zi, în medie, iar efortul cerebral vine în a doua parte a zilei, atunci când răspund la mail-uri, creez brief-uri, intru în diverse ședințe, planific și scriu.
Timp de 30 zile, o zi normală pentru mine, inclusiv weekend-uri, înseamnă un dans între energia fizică și energia mintală. Având în vedere că energia fizică se scurge mai repede, nivelul meu de concentrare atunci când scriu trebuie să fie foarte ridicat — peste un anumit threshold — pentru a compensa.
Alegerea subiectelor
Un bun prieten din Iași mi-a scris, după ce am publicat prima postare, că „îmi ține pumnii și este foarte curios să afle care sunt cele 365 subiecte”. Am apreciat foarte mult cuvintele lui.
În realitate, habar nu am în acest moment care va fi fiecare titlu, însă știu că mintea mea e ca un mustang sălbatic atunci când „scanează” și analizează. Sunt un om introspectiv, un mix de extrovert-introvert, iar eu am decis să folosesc asta în avantajul meu — timp în care vreau să transform mustangul într-un veritabil cal de curse capabil de rezultate fenomenale.
Citesc zilnic — cărți, presă, articole. Acest act simplu mă ajută să feed-uiesc mintea cu informații pe care să le proceseze. Abia apoi urmează filtrul meu și distilarea informației prin prisma experienței personale. Între timp, ori de câte ori se aprinde beculețul, scot telefonul și îmi notez idei. Acum am, spre exemplu, peste 50 de idei nerafinate în backlog.
În principal scriu despre ceea ce observ în jurul meu. Sunt foarte pasionat de psihologie — a fost una dintre alegerile mele înainte de a mă îndrepta spre medicină.
Scriu despre natura umană, pattern-uri frecvente în comportamentul nostru, trag concluzii după ce urmăresc și pun cap la cap elemente de istorie, antropologie, statistică, psihologie, business, politică sau religie. Nu citesc aproape deloc ficțiune.
O manieră simplă de a găsi subiecte este să privesc din unghiuri multiple problema cu care eu mă confrunt în acel moment. Poate e o problemă care apare prima dată, poate că e repetitivă, poate că și alți oameni s-au lovit de ea. Sau poate că e doar o observație fină a uneia dintre multele componente ale realității. Ideea e că subiectul trebuie să treacă „testul experienței” — nu scriu despre ceva ce nu analizez bine înainte și nici despre lucruri care nu mă fac curios.
În final, direcțiile în care mă îndrept cu concluziile sunt extrem de variate, însă esența este de a inspira cititorul să își asume mai multă responsabilitate, să își pună constant întrebări și să acționeze în mod deliberat cu perseverență.
Misiunea
Algoritmul și misiunea sunt strâns corelate. Obiectivul meu este să creez o colecție puternică de articole care să reprezinte un schelet de idei, strategii, însă mai ales principii ce pot fi preluate cu succes de către cititori.
De ce principii?
Pentru că viața, prin natura ei, pornind de la gene și până la expresia lor în natură, înseamnă ordine. Înseamnă tipare. Evoluția, prin definiția ei, înseamnă rafinarea genelor pentru a produce exemplare mai bune.
Noi de ce nu am face același lucru? De ce nu am lucra mai mult la core-ul nostru pentru a avansa?
Principiile sunt un set de reguli după care îți ghidezi viața. Principiile sunt „genele” minții noastre și e datoria noastră să le îmbunătățim constant.
De ce să greșești un lucru de 10 ori, când poți distila lecția unei greșeli sau experiențe într-o serie de principii după care să îți ghidezi viața — mai performant, mai inteligent, mai fericit și cu mai multă energie și poftă de viață?
Procesul de a construi sau descoperi principii înseamnă efort, înseamnă experimentare, înseamnă cântărire și explorare de idei, înseamnă strategii și finețe în observație.
E o muncă de o viață.
