În 1977, Richard Ryan și Edward Deci erau doi tineri psihologi la Universitatea din Rochester când s-au întâlnit pentru prima dată în campus. Ryan era încă student, iar Deci tocmai începuse să practice în clinică. Împărtășind un interes incredibil pentru știința motivației, au purtat conversații lungi pe acest subiect, lucru care a condus la o colaborare de aproape 50 de ani și care a răsturnat majoritatea ideilor fundamentale, prestabilite de la acea vreme.
Până când Edward Deci și Richard Ryan au pus bazele teoriei autodeterminării1, psihologii defineau motivația într-un mod extrem de generic, ca fiind „energia necesară acțiunii”.
Evaluările erau binare. Practic, o persoană fie avea motivația necesară pentru a face un lucru, fie nu o avea. Psihologii priveau acea energie motivațională ca pe o caracteristică singulară, fără alte sub-părți. Se putea măsura cantitatea de motivație, adică nivelul de motivație al unei persoane, dar nu și calitatea sau tipul acesteia.
Indicii din cercetare i-au determinat pe Deci și Ryan să creadă că există diferite tipuri de motivație2 și că diferite tipuri de motivație produc rezultate diferite.
Așa că și-au testat ideile.
Iar rezultatele au fost surprinzătoare.
Motivație controlată vs. Motivație autonomă
Într-o lungă serie de experimente, aceștia au testat sursele de motivație intrinseci, precum pasiunea, împotriva surselor extrinseci, precum prestigiul, iar apoi au evaluat rezultatele.
Au descoperit că motivația intrinsecă (un termen care este sinonim cu determinarea) este mult mai eficientă decât motivația extrinsecă, în orice situație, cu excepția celor în care nevoile noastre de bază nu au fost satisfăcute.
Mai departe, au descoperit că una dintre cele mai mari discrepanțe este între „motivația controlată”, un tip de motivație extrinsecă și „motivația autonomă”, o formă de motivație intrinsecă.
Dacă ai fost sedus, constrâns, îndemnat sau presat în orice mod să faci ceva, discutăm aici de motivație controlată. Faci un lucru pentru că trebuie să îl faci.
Motivația autonomă este fix opusul. Înseamnă că faci ceea ce faci pentru că ai ales să faci asta, dar îți și face plăcere.
Ryan și Deci au descoperit că, în fiecare situație, motivația autonomă învingea mereu în fața motivației controlate.
Autonomia este întotdeauna cea mai puternică sursă de motivație
În multe situații, motivația controlată nu produce rezultatele dorite. Când sunt presați să acționeze, oamenii caută scurtături, iar cel mai bun exemplu al lui Deci este legat de Enron și prăbușirea unei companii americane care, la apogeul său, era una dintre cele mai mari din SUA.
Managementul companiei Enron decisese că cel mai bun mod de a-și motiva angajații era să le ofere celor mai performanți dintre ei acțiuni cu opțiuni (adică opțiuni care intrau în posesia beneficiarului după ce se atingeau anumite obiective), acesta fiind un exemplu de motivație prin seducție (deci extrinsecă).
Însă oamenii și-au dat seama repede că cel mai bun mod de a obține aceste bonusuri era umflarea artificială a prețurilor acțiunilor, comiterea de fraudă și un întreg lanț de acțiuni greșite care au dus, în cele din urmă, la falimentul3 companiei.
Istoria companiei Enron pare a fi o poveste despre lăcomie. În realitate, este o poveste despre modul în care motivația greșită poate produce cu ușurință comportamente greșite.
Potrivit lui Deci și Ryan, folosim corect autonomia atunci când facem ceea ce facem din „interes și plăcere” și pentru că „se aliniază cu convingerile și valorile noastre de bază”.
Un alt lucru pe care Deci și Ryan l-au descoperit este că autonomia ne transformă într-o versiune mult mai eficientă a noastră. Pe lângă faptul că nivelul de determinare crește, iar neurochimia se îmbunătățește, se amplifică și o serie de abilități suplimentare.
Atunci când avansăm cu autonomie suntem mai concentrați, mai productivi, mai optimiști, mai rezilienți, mai rezistenți, mai creativi și mai sănătoși.
Ideea de final?
Optimizează-ți viața pentru autonomie cât mai mult posibil.
Cere autonomie, oferă autonomie, caută autonomie.
Îți vei mulțumi pentru asta în viitor.
- Ryan RM, Deci EL. Self-determination theory and the facilitation of intrinsic motivation, social development, and well-being. Am Psychol. 2000 Jan;55(1):68-78. doi: 10.1037//0003-066x.55.1.68. PMID: 11392867
- Deci, Edward. (1971). The Effects of Externally Mediated Rewards on Intrinsic Motivation. Journal of Personality and Social Psychology. 18. 105-115. 10.1037/h0030644.
- Povestea Enron Corporation descrie o companie care a atins înălțimi imense doar pentru a se lovi ulterior de o cădere amețitoare. Prăbușirea companiei a afectat mii de angajați și a zguduit Wall Street. La apogeu, acțiunile Enron valorau 90,75 $. Chiar înainte de declararea falimentului, pe 2 decembrie 2001, acestea se tranzacționau cu 0,26 $.
