idei, principii, strategii, gânduri

Ce inconfort preferi în viață?

C

În vara lui 2016 stăteam pe balconul locuinței și învățam capitolul de cardiologie pentru concursul național de rezidențiat din anul acela. Au fost câteva zile în care am avut marea epifanie de a-mi pune la îndoială drumul în lumea medicală. Au fost câteva zile în care, aveam să realizez mai târziu, am plantat „semințele” pentru viitoarea demisie din sistem.

Îmi amintesc că mi-am luat câteva zile libere vara aceea și nu am mai învățat nimic. M-am imersat complet în alte lucruri de care eram cu adevărat pasionat. Am citit o carte de business, mi-am făcut planul pe cinci ani într-o cafenea, am văzut câteva documentare, apoi multe video-uri despre mindset, productivitate, dar și alte subiecte de interes pentru mine.

Mi-am dat voie câteva zile să fac lucruri care aveau aplicabilitate imediată în viața mea, dar mai important de atât, mi-am permis să merg „all in” spre acele subiecte care mă atrăgeau mai mult decât cardiologia (pe care oricum nu aș fi ales-o la rezidențiat). Acele zile au fost un „demo” pentru cum ar fi arătat viața mea dacă mi-aș fi luat inima în dinți pentru a alege mai multă libertate și o viață mai aliniată cu valorile și dorințele mele.

A fost un moment incredibil, un interval de timp la care mă întorc mereu cu gândul atunci când întâlnesc obstacole sau uit temporar de ce am pornit în direcția antreprenorială.

Orice drum ai alege e nașpa din când în când

Știam că viața mea nu urma să fie doar cărți și documentare pe balconul locuinței mele. Știam că lumea afacerilor e provocatoare și dinamică. Știam că vor urma și momente grele. Le-am îmbrățișat pe toate de-a lungul timpului, în anii care au urmat.

Însă senzația aceea de moment din vara lui 2016 a fost îmbătătoare, fantastică aș putea spune. Și este ancora la care mă întorc de cele mai multe ori atunci când realizez că nu sunt (temporar) pe drumul cel bun. Este butonul amintirii pe care îl apăs ori de câte ori uit să fiu recunoscător pentru ceea ce am și ori de câte ori uit că orice carieră e nașpa din când în când.

Nu există nici măcar vocație fără obstacole.

Nu există perfecțiune niciunde.

În realitate, totul implică sacrificiu. Totul vine cu un preț.

Nimic nu e fantastic, înălțător și plăcut 100% din timp. Întrebarea se transformă astfel în: „Ce luptă sau sacrificiu ești dispus să tolerezi?” În cele din urmă, ceea ce determină abilitatea noastră de a rămâne cu ceva de care ne pasă (precum o carieră unde ne exercităm o pasiune) este abilitatea noastră de a face față obstacolelor și de a rezista zilelor „nașpa”.

Care drum e mai plăcut pentru tine?

Dacă vrei să fii antreprenor, dar nu poți gestiona stresul și eșecul, nu vei ajunge departe. Dacă vrei să fii artist profesionist, dar nu ești dispus să îți vezi munca respinsă de sute, poate chiar mii de ori, atunci ai încheiat totul înainte să începi. Dacă vrei să fii un medic fenomenal, dar nu poți să înveți mult, ai pierdut din start.

Ce experiențe neplăcute ești dispus să gestionezi? Poți sta toată noaptea treaz ca să codezi aplicații? Poți să amâni începerea unei familii, poate chiar timp de 10 ani? Ești dispus să o dai în bară pe scenă sau la casting-uri până când reușești să prinzi un rol bun? Ești dispus să nu dormi suficient câțiva ani? Poți rezista presiunii financiare până când afacerea începe să producă bani singură?

Poți să nu pleci în vacanță și să nu ai zile libere luni, poate chiar ani de zile la rând? Ești dispus să muncești când alții se distrează?

Ce greutăți ești dispus să înduri și în ce domeniu? În ce carieră? În ce proiecte?

Ce inconfort preferi?

Pentru că obstacolele vor veni, indiferent pe care drum te afli.

Și este vorba de „când”, nu „dacă”.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri