Spune „da” până când trebuie să spui „nu”. Asta e regula la începutul carierei, regula pe care nu o înțeleg mulți. Trebuie să sari pe fiecare oportunitate pe care o poți obține, astfel încât spui „da” în fața cât mai multor șanse de a evolua. Chiar și lucrurile care par inutile, ciudate sau incomode trebuie luate în considerare. Spui „da” și le faci oricum. Pentru că nu știi niciodată ce uși vor deschide.
Apoi, pe măsură ce începi să îți crești abilitățile și reputația, începi să te regăsești în situații în care ai mai multe oportunități decât ai nevoie. Acesta este momentul în care începi să spui strategic „nu”.
Spunând „nu”, te poți concentra asupra oportunităților care prezintă cel mai mare avantaj și ajungi mai departe, mai repede. În cele din urmă, ajungi într-un moment în care ești obligat să spui „nu” aproape tuturor oportunităților. Felicitări. Atunci poți spune că „ai reușit”. Dar acest mod de gândire are și un revers al medaliei care trebuie luat în calcul, așa că nu m-aș grăbi să trag o concluzie rapidă.
Principiul „spune da până când trebuie să spui nu” nu funcționează doar în afaceri, ci și în alte domenii ale vieții,
- Dacă vrei să îți găsești vocația sau măcar să vezi care îți sunt punctele forte, ai nevoie să faci cât mai multe lucruri. La un moment dat vei începe să spui „nu” activităților noi într-un mod complet natural, pentru că vei începe să fii atras doar de ceea ce va deveni, treptat, important pentru tine.
- Dacă te muți într-o țară nouă sau într-un oraș nou și vrei să îți faci prieteni, trebuie să spui „da” tuturor invitațiilor. Trebuie să intri pe fiecare ușă care ți se deschide pentru a ajunge în punctul în care o parte din uși vor fi „intrarea” către relații de prietenie.
Am observat că majoritatea oamenilor tind să fie buni în mod natural să spună „da” sau să spună „nu”, dar puțini oameni sunt buni în mod natural să le spună pe ambele. Eu, spre exemplu, mă aflu în prima categorie și lucrez activ la a mă disciplina să spun „nu”, căutând să îmi antrenez ambii „mușchi”.
Cei care se luptă să spună „nu” se transformă în „people-pleasers”. Vor avea o viață socială aglomerată și o mulțime de oportunități în carieră, dar pentru că nu pot elimina ceea ce nu este important pentru ei și pentru că nu sunt dispuși să-i dezamăgească pe ceilalți, se simt adesea „prinși” într-o viață pe care nu au ales-o.
Oamenii care se luptă să spună „da” sunt solitari și puțin încăpățânați. De multe ori se simt deștepți și superiori, tocmai pentru că sunt capabili să observe în mod corect aparențele și oportunitățile fără un substrat real. Însă prin faptul că nu sunt capabili să se încreadă pe deplin și să își ia angajamente, se luptă să construiască ceva de care să fie mândri.
A fi incapabil să spui „nu” îți va oferi o mulțime de oportunități pe termen scurt, dar te va obosi treptat pe termen lung. La polul opus, incapacitatea de a spune „da” va elimina majoritatea oportunităților pe termen scurt, dar uneori va da roade, permițându-ți să observi ceva ce toți ceilalți au ratat.
Secretul?
Trebuie să știi când și cum să le spui pe amândouă.