
„De ce caii nu trebuie să vadă în lateral?”, l-am întrebat eu pe bătrânul cu păr alb și ochi albaștri în căruța care ne cutremura ușor, ritmic pe drumul de țară. „Pentru a le concentra privirea doar în față și ca să nu se sperie, fiind animale timide”, mi-a răspuns, cu aproximație, nea Mihai, vărul primar al bunicii mele. Nu aveam mai mult de 10 ani, îmi doream foarte mult să mă plimb cu căruța, așa că tata m-a trimis într-o mini-aventură. Curtea noastră de la țară avea un grajd care nu mai adăpostise animale de cel puțin 15 ani, așa că am fost fascinat să văd și să înțeleg mai multe despre această lume nouă.
Unde vreau să ajung cu asta?
Caii nu văd decât în față atunci când au acele „scuturi” din piele în dreptul ochilor. Ei nu știu ce se întâmplă în dreapta și în stânga lor, vederea fiindu-le obturată.
Și cam așa suntem și noi, oamenii.
Universul în care trăim este incredibil de complex, iar societatea e atât de complicată încât înțelegerea tuturor elementelor de detaliu ne-ar putea afecta sănătatea mintală. Cu alte cuvinte, sunt incredibil de multe lucruri pe care nu le știm despre realitatea în care ne ducem existența. Dar „a ști ce nu știm” nu este un element care să ne ajute din punct de vedere evoluționist, așa că ne-am adaptat și am supraviețuit concentrându-ne pe „ceea ce am știut”.
Încrederea de sine vine, până la urmă, din ranforsarea perpetuă a ceea ce știm și din feedback-ul pozitiv primit constant. Iar încrederea de sine a fost vitală pentru supraviețuire până când noi am dezvoltat societăți moderne. Odată ce am ajuns în era confortului și a tehnologiei, finețea detaliilor a început să conteze.
Cu alte cuvinte, ținând atenția pe lucrurile pe care le-am înțeles sau cunoscut, analizându-le permanent, asta ne-a împins mai departe. Asta ne-a ajutat să creștem și să evoluăm. Cu siguranță nu „ceea ce nu am știut”.
Însă vremurile noi cer cadrări diferite când vine vorba de mentalitatea cu care abordăm variate decizii, circumstanțe și situații. Asta înseamnă o analiză mai bună, mai atentă, pentru a ajunge la rezultate mai corecte, mai bune. De ce? Pentru că implică efortul de a pune întrebări din diverse unghiuri cu scopul de a explora o bază largă de alternative.
În concluzie, nu crede tot ce vezi, pentru că s-ar putea să nu „vezi” totul.
A ști ceea ce nu știi, sau a ști că nu știi totul poate ajuta mult mai mult decât ceea ce știi.