fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Gustul disciplinei

G

Nu pot să privesc înapoi spre cronologia vieții mele și să arăt cu degetul momentul în care am realizat că disciplina este cheia pentru viitorul pe care mi-l doream. Nu pot face asta dintr-un singur motiv. Nu există un moment de „A-HA”. A fost o tranziție lungă, o negociere acră inițial și dulce ulterior, pentru că fix acesta este gustul disciplinei.

Bunicii mei au lucrat în armată și în poliție în vremea comunismului. Dacă cel din urmă mă răsfăța cu fiecare ocazie, colonelul în rezervă era extrem de dur. Detesta trezitul târziu (pe care eu îl practicam cu ardoare în adolescență) și iubea disciplina, ordinea, planificarea.

Mai adaug în ecuație și popularul mit conform căruia disciplina este un lucru dificil. În colțul meu de lume, copil fiind, ajunsesem să plasez această valoare pe un piedestal, lucru care mi-a pus multe piedici ulterior.

Am avut nevoie de timp să îi înțeleg substraturile și dinamica.

Starea de normal și Extazul temporar

Problema cu disciplina este că ne temem de ea.

Ne imaginăm că include prea multă rigiditate și lipsă de flexibilitate, lucru care ne împiedică să vedem lucrurile dintr-un unghi mai sănătos, acela al stării de normal (homeostaziei). Ne împiedică să gândim pe termen lung și să observăm beneficiile echilibrului.

HOMEOSTAZÍE s.f. Proprietate a organismelor vii de a-și menține diferitele constante fiziologice. ♦ Proprietate a unor sisteme de a-și menține constante anumite mărimi caracteristice; homeostază.

Omul funcționează în aceeași manieră când vine vorba de acțiunile sale. În viață, confortul este egal cu a trăi din inerție, într-o stare reactivă (nu proactivă) sau ceea ce numim „obișnuință”.

Poate să existe homeostazie fără disciplină (vechiul normal). Este acea stare care necesită un consum ridicat de energie la tranziția disciplină/indisciplină.

La ce tranziție mă refer? Societatea ne impune disciplină. Sănătatea ne impune disciplină. Cariera ne impune disciplină. Natura cere disciplină, în definitiv.

Mai departe, tot ceea ce facem noi în plan personal, precum alternanța orelor de somn diferite între zilele săptămânii și weekend, pauzele lungi de activitate fizică, dietele, procrastinarea, vacanțele și excesele, reprezintă o luptă constantă cu disciplina. E greu să începi de la zero constant.

Cu toții avem un nivel mai mic sau mai mare de ordine în viețile noastre. Cu toții am ajuns să ne obișnuim cu nivelul actual de disciplină, însă putem să ne antrenăm pentru a merge dincolo de ceea ce numim normal.

Poate să existe homeostazie cu disciplină (noul normal). Tranziția e dificilă, dar odată ajunși pe treapta unui nou normal, acesta nu e deloc mai dificil ca vechiul normal. Mărirea standardelor este ceea ce necesită efort. Păstrarea lor este un proces ușor.

Începerea unei diete e un lucru dificil. E „dureros” la nivel mintal. Tranziția spre o oră de culcare, mai devreme față de normal, este dificilă. Însă păstrarea acelui normal aduce mult mai multe beneficii pe termen lung.

O viață fără dulciuri nu e o viață tristă. Este o viață mult mai concentrată pe ceea ce contează și mult mai stabilă din punct de vedere mintal, tocmai pentru că organismul nu trebuie să mai gestioneze urcușurile și coborâșurile ale efectului stimulant al glucozei.

O minte care se plânge de trezitul devreme nu este aceeași minte precum cea care s-a trezit deja înainte de răsărit multe săptămâni, luni sau ani la rând. Noua minte crede că vechea minte este enervantă și leneșă pentru că se plânge din cauza unui obicei benefic și ușor de menținut.

Concluzia

Atunci când ne antrenăm abilitatea de a fi disciplinați, atunci când aplicăm asta în direcții concrete, nu mai „suferim” în fiecare zi datorită tranziției pentru că recompensele disciplinei sunt mai mari ca plăcerile temporare ale unei vieți nedisciplinate.

Gustul disciplinei este acru la început, dar dulce dacă perseverăm.

Avem de ales zilnic între extaz temporar și echilibru pe termen lung. Avem de ales între consum mare de energie la tranziția disciplină/indisciplină și conservarea energiei pentru a o direcționa spre obiective de valoare.

Avem de ales între emoția de moment și emoția satisfacției când perseverăm.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri