Când eram mic și mergeam cu mașina cu părinții mei, spre finalul anilor ’90 și începutul anilor 2000, obișnuiam să dialoghez cu tata pe diverse subiecte. Mă întreba capitale de țări, nume de râuri, îmi povestea istorie, fizică, biologie. Aproape întotdeauna conversația aluneca spre descoperiri. „Cine a descoperit insulina?”, mă întreba el, sau „Cine a inventat motorul cu reacție?” Discuțiile respective au pus bazele unei curiozități pătrunzătoare în mintea mea, care asculta fascinată ce făcuseră alții înainte. Fără să își dea seama, tata mi-a indus o sete nemaipomenită pentru cunoaștere în anii care aveau să urmeze.
Această foame de „mai mult” avea să mă ajute în a descifra un tipar de gândire pe care îl dezvoltasem.
Multă vreme am avut o prejudecată conform căreia „Eu nu am ce să mai inventez pentru că totul a fost inventat deja”. Mult timp mi-am spus că e aproape imposibil să mai vin cu ceva nou într-o lume atât de complexă și atât de avansată precum a noastră. Până la urmă, erau atât de mulți oameni care creaseră lucruri fascinante, iar mie nu îmi mai rămăsese nimic de „descoperit”.
Gândirea mea a fost mult timp liniară, bazată doar pe informații exacte. Am crescut într-o cultură de constanță și echilibru, unde riscul și evenimentele neprevăzute sau abilitatea de a inventa ceva de la zero nu erau concepte atrăgătoare sau fezabile pentru viitor. În altă ordine de idei, am crescut într-o lume care îmi spunea să accept lucrurile așa cum sunt, aproape ca și când n-aș avea nicio putere să schimb ceva.
A trebuit să citesc sute de cărți ca să înțeleg mai bine realitatea înconjurătoare, a trebuit să călătoresc pe toată planeta și a trebuit să mă afund în activități neconvenționale pentru marea majoritatea a oamenilor ca să aflu că paradigma în care trăiam era incompletă, de dimensiunea unui fir de nisip în univers.
Societatea e un remix
Italia e cunoscută pentru roșii. Thailanda e cunoscută pentru ardei iute. Germania e cunoscută pentru varză acră. Însă roșiile provin din Peru. Thailanda a importat ardei iute din America Centrală. Iar varza murată a pornit din China.
În prezent, fiecare dintre noi folosim produse care sunt fabricate în anumite țări de pe planetă. Utilizăm produse gândite de echipe multi-etnice care își varsă roadele creativității și propriile bagaje culturale, ideologice, istorice și psihologice în ceea ce inventează.
E un mix constant, viu, puternic.
Deasupra produselor apar serviciile, cele două fiind înlănțuite într-un dans perfect al necesității ființei umane, pentru că de acolo originează ceea ce numim creație. Totul se naște din nevoia omului de a se adapta mai bine pe planetă și din nevoia de a înțelege mai bine realitatea în care trăiește. La urma urmei, totul e un remix. Totul e un amestec de vechi, o metamorfoză genială a ceea ce există deja, dar într-o formă diferită, iar lumea este un loc mai bun datorită acestui lucru.
Așadar, distribuie ceea ce cunoști și amplifică bulgărele de zăpadă. Apoi creează pe fundațiile existente deja. Inventează ca și când nu ar exista limite și gândește ca și când „normalul” nu ar exista, pentru că puzzle-ul trebuie organizat mereu diferit ca să împingem umanitatea înainte.
Nu uita, invențiile se leagă mereu de ceea ce există deja, pentru că lanțul trebuie continuat.
Dar ideile vin din imaginație, din insule noi de neconvențional pe care suntem datori să le explorăm.
