
Unul dintre motivele pentru care am devenit antreprenor este faptul că observ rapid pattern-uri în jurul meu. Am o gândire de generalist și deși îmi place să merg în profunzime pe multe subiecte, prefer să îmi păstrez întotdeauna viziunea de ansamblu și să mă concentrez pe toate piesele de puzzle, nu doar pe una singură (domeniul specialiștilor).
Pe aceeași notă, viziunea mea despre viață e unul dintre motivele pentru care am pus pe pauză viața de medic. Medicina e un drum foarte, foarte strâmt. Deși e imens, te acaparează integral și nu îți permite să studiezi și alte domenii. E foarte narrow, iar tiparul meu de gândire nu s-a potrivit cu profunzimea vieții de medic. Am nevoie să merg mult pe orizontală, nu doar pe verticală.
Mai degrabă aș pregăti manageri pentru un lanț de clinici decât să gestionez un cabinet și evident că nu aduc în discuție doar motivul financiar aici. Mă văd ca fiind mult mai potrivit să construiesc, să îmi asum riscuri calculate și să aduc inovație în domeniu, ocupându-mă de punerea la punct a tuturor pieselor de puzzle necesare (generalism), în loc să mă ocup de actul medical în sine (care merge strict pe profunzime).
Sunt medici mult mai pasionați ca mine în societate și există medici care doar pe asta vor să se concentreze — să se dedice 100% pacientului, studiului și îmbunătățirii abilităților lor, fără să acorde timp și resurse imaginii de ansamblu.
Iar asta e ok.
Personal, cred că am un rol mai potrivit în societate ca antreprenor, nu ca medic.
Dacă mă întrebi pe mine, asta ar trebui să facem toți. Să ne găsim rolul cel mai potrivit. Să căutăm cu frenezie lucrul acela pentru care facem nopți albe și care ne ridică entuziasmul. Domeniul acela unde suntem buni și în care să investim timp și energie pentru dezvoltarea abilităților și a expertizei.
Îndemn spre explorare
Maximizarea a ceea ce suntem și ceea ce știm o putem face doar prin căutare și prin integrarea faptului că fiecare dintre noi are un rol cheie în umanitate. Doar așa vom împinge rasa umană înainte. Doar așa putem avea un impact real. Nu cu jumătate de măsură și nu cu scuze sau amânări.
Niciun domeniu nu e mai bun ca celălalt. Trăim cu toții într-o lume puternic globalizată în care suntem dependenți unii de ceilalți. Însă ceea ce ar trebui să căutăm, fiecare dintre noi, este domeniul mai bun pentru noi, ca indivizi.
Unii o numesc căutare a vocației, alții numesc drumul acesta explorare profesională. Finalitatea e aceeași — cu toții ar trebui să țintim spre a aduce un plus de valoare în societate.
Esența e progresul, evoluția.
Natura și evoluția funcționează într-un mod simplu: pentru a fi „bun”, orice lucru, ființă sau entitate trebuie să opereze într-un mod consistent cu realitatea, să contribuie la evoluția întregului. În termeni darwinieni, aș putea spune mai simplu: evoluezi sau contribui la evoluție, ori mori.
Îndemn spre recunoaștere
Sunt oameni care își fac treaba ca la carte. Sunt oameni care inovează, sunt oamenii care cercetează intricațiile organismului uman și ne cresc speranța de viață prin descoperirile din lumea medicală. Sunt oameni care inventează produse revoluționare în lumea afacerilor. Sunt oameni care execută genial strategiile și procedurile puse la punct de antreprenori. Și sunt oameni care își asumă riscuri imense pentru a distruge paradigme și prejudecăți nesănătoase în societate.
Sunt oameni care și-au găsit vocația, drumul sau direcția, indiferent cum vrei să o numești. Sunt oameni care pun umărul la schimbare și sunt oameni care își asumă responsabilitatea. Și nu mă refer aici doar la Marie Curie, Elon Musk, Henri Coandă, Nelson Mandela sau Martin Luther King.
Însă sunt și oameni competenți acolo, în societate, care nu primesc suficientă recunoaștere. Sunt oameni cu talente fantastice care nu au fost descoperiți încă. Sunt oameni care au nevoie doar de un imbold.
Îndemnul meu de final e următorul.
Dacă recunoști un talent sau o abilitate cheie la persoanele din jurul tău, ia-ți un moment și spune-le asta. Îți garantez că celor mai mulți oameni pe care îi cunoști nu li s-a spus că sunt buni. Trăim într-o societate în care observăm mai degrabă diferențele, defectele și imperfecțiunile, uitând să acordăm atenție lucrurilor bune care fac planeta să se învârtă.
Oamenii vor să știe că au un rost, iar cel mai simplu mod prin care putem împinge înainte omenirea e să oferim recunoaștere acolo unde vedem o scânteie de talent sau pasiune. Pentru că scânteia aceea se poate transforma într-un foc puternic ce va alimenta eforturi de calitate în societate.
Scânteia aceea plecată de la încredere poate porni motorul — spre explorare, inovație, evoluție sau asumare de responsabilitate.