fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Problema lui „mai mult”

P

La începutul anilor 1900, John D. Rockefeller era cel mai bogat om din lume. La un moment dat, un reporter l-a întrebat: „Câți bani sunt suficienți?” Răspuns a fost unul care a rămas în istorie: „Doar puțin mai mulți”. Cel mai bogat om din lume, nesatisfăcut, în căutarea de mai mult. Pentru că trăim într-o cultură în care vrem întotdeauna altceva. Niciodată nu e suficient. Vrem mai mulți bani. Mai multe haine. Mai multe jucării. Mai mulți metri pătrați. Mai multă putere. Mai multă avuție. Mai mult prestigiu. Mai mult respect. Mai multă reputație. Mai mult sex. Mai mult din orice.

Dar uneori e nevoie să luăm piciorul de pe pedala de accelerație ca să luăm o pauză. Doar așa putem observa că „mai mult” pavează drumul spre nemulțumire eternă atunci când e singura misiune în viață.

„Mai mult” nu e rău în mod intrinsec, devenind mai degrabă un mindset toxic în momentul în care indiferent de cât de mult acumulăm sau realizăm, nu ne oprim să apreciem ce avem. „Mai mult” devine o problemă atunci când nu suntem capabili de recunoștință și atunci când viața devine o corvoadă, o luptă constantă de a mai face încă un pas, totul cu speranța că „încă puțin” e cheia.

Prin definiție, „mai mult” e un foc ce nu poate fi stins niciodată. Însă întotdeauna putem schimba cadrul, întotdeauna putem să ne mutăm atenția pe lucruri care contează mai mult. Despre asta e vorba până la urmă, despre a accepta uneori că ceea ce avem e suficient pentru momentul prezent.

Fără această mică abilitate, împlinirea se pierde.

Nu există o finalitate exactă

Indiferent cât de mulți bani sunt în contul bancar… pot fi întotdeauna mai mulți. Indiferent cât de mare e casa… poate fi întotdeauna mai mare. Indiferent cât de multe aprecieri are o postare pe social media și indiferent câte vizionări are un video, pot fi întotdeauna mai multe.

Când obiectivul este doar „mai mult”, nu ajungem niciodată la o finalitate. Și tocmai asta e problema cu dorința de a avea întotdeauna mai mult. Fericirea și mulțumirea ne vor eluda întotdeauna dacă o căutăm doar în cumpărături și în „mai mult”. Probabil că dacă ar exista un capăt palpabil și exact la toată povestea asta, lucrurile ar sta diferit. Dar nu există.

Nu există nimeni pe planeta asta care să fi obținut fericire absolută doar prin acumulare materială1 pentru că nu există o limită superioară. Nu există o bornă de final.

Când obiectivul este mai mult, nu vom găsi niciodată mulțumire, fericire și satisfacție. „Mai mult” este o țintă aflată întotdeauna în mișcare. Iar în definitiv, ne trăim viața cu două opțiuni.

  1. Putem continua să obținem mai mult. Putem crede că ne așteaptă o viață mai bună dacă reușim să câștigăm doar puțin mai mulți bani, doar puțin mai multe proprietăți și doar puțin mai multă faimă.
  2. Putem respinge noțiunea falsă că este nevoie de „mai mult” pentru a fi împliniți și fericiți (fiecare în maniera sa). Putem găsi mulțumire și satisfacție în prezent, în circumstanțele noastre actuale și în recunoștință pentru tot ceea ce avem deja.

Alegerea a doua e exactă și predictibilă, ne oferă ceva palpabil.

Însă problema lui „mai mult”?

E doar o țintă aflată permanent în mișcare.



  1. Donnelly, Grant Edward, Tianyi Zheng, Emily Haisley, and Michael I. Norton. “The Amount and Source of Millionaires’ Wealth (Moderately) Predicts Their Happiness.” Personality and Social Psychology Bulletin 44, no. 5 (May 2018): 684–699.

Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri