Am găsit la un moment dat un grafic care ilustra evoluția topului celor mai bogați oameni din lume, din 1990 până în 2020. Familia Walton a dominat mulți ani la rând acel clasament, pentru ca apoi fondatorii celor mai influente companii din tehnologie să răstoarne lista. În momentul în care scriu acest text, Jeff Bezon, fondatorul Amazon, e cel mai bogat om din lume — cu o avere estimată la circa 200 milioane de dolari americani.
Unde e limita? Câți bani sunt suficienți pentru o companie și câți bani sunt suficienți pentru un om?
Trăim într-o societate în care banii contează din ce în ce mai mult. Pe măsură ce populația globală se mută din zonele rurale în zonele urbane, dependența de produse și servicii din exteriorul locuinței e tot mai mare. În oraș nu mai poți fi complet independent, așa cum au fost bunicii și străbunicii noștri în regiunile rurale.
Confortul cu care ne-am obișnuit în secoulul vitezei vine cu costuri.
Însă unde ne oprim cu acumularea?
Capitalismul, așa cum îl cunoaștem, funcționează. Capitalismul ne-a oferit progres pentru că toate companiile care au inovat au putut să se bucure de câștiguri financiare imense. E evident că inovația vine la pachet cu un incentive.
Însă toată evoluția umanității e asociată și cu distrugerea ecosistemelor, micșorarea stratului de ozon și fenomenul de încălzire globală. În același timp, capitalismul lărgește spațiul dintre cei mai bogați și cei mai săraci oameni din societate, iar multe companii abuzează angajații din țările sărace pentru maximizarea profiturilor.
S-a ajuns la o extremă a capitalismului.
Companiile publice listate la bursă au nevoie de creștere constantă, de la trimestru la trimestru. Nu există moderație în business, nici măcar pentru companiile private. Capitalismul sălbatic e precum savana africană, aș putea spune, un loc în care carnivorii domină peisajul și nu ai cum să joci un altfel de joc.
Și totuși, câți bani sunt suficienți? Poți redefini jocul?
Nu vom putea trece niciodată peste instinctul natural de competiție. Nu vom înceta niciodată să vedem business-ul ca fiind altceva decât o arenă plină de lei.
Însă putem folosi rațiunea pentru a face alegeri mai responsabile atunci când noi avem suficient. Canibalizarea cotei de piață și monopolizarea industriilor e doar o nevoie egoistă.
Răspunsul stă în a privi spre ce contează cu adevărat.
- De unde apare nevoie de „mai mult”?
- Când devine acumularea o nevoie nesănătoasă?
- Ajută societatea sau mă ajută doar pe mine?
Oamenii evoluează prin natura lor, iar dacă etapa comercială e atinsă, ce se întâmplă mai departe? Ce e dincolo de business și tranzacție?
Care e următorul nivel? Știm ce nu știm?
Urmează un shift în mentalitatea colectivă
În ultimii 10.000 de ani omul a transformat radical planeta prin inventarea agriculturii și crearea așezărilor urbane. Homo Sapiens s-au coordonat exemplar pentru a construi și transforma peisajul sălbatic.
Richard Dawkins notează în cartea The Selfish Gene un termen pe care îl compară cu genele: meme. Nu, nu e vorba de cele de pe 9GAG, se referă la unitățile culturale numite idei care se replică rapid prin societate, așa cum se replică genele prin natură.
O idee puternică poate rezista mii de ani, iar dovada pură o reprezintă religia.
Mai departe, mentalitatea colectivă se transformă constant.
Dacă ai fi vorbit despre pace la 1400, cel mai probabil ai fi fost spânzurat. Dacă ai fi vorbit despre moderație la 1600, ai fi fost ars pe rug. Dacă ai fi vorbit de non-violență în 1900, tocmai ai fi spus o glumă foarte bună. Dacă ai fi vorbit de poluare și impactul mașinilor la 1930, ai fi fost luat în derâdere de toată lumea.
Cred cu tărie că odată ce umanitatea va trece de un anumit prag al bunăstării, „conștiința colectivă” se va orienta și spre altceva în afară de bani. Prin rațiune și satisfacerea tuturor nevoilor de bază — mai ales dacă în viitor roboții vor prelua enorm din responsabilitățile omului — de ce nu ne-am concentra pe sustenabilitate?
Mă întorc la întrebarea inițială — câți bani sunt suficienți? Din orice unghi am privi, niciodată nu sunt suficienți.
Totul trebuie să evolueze. Asta e scris în codul genetic și asta se reflectă în tot ceea ce e în jurul nostru. Însă prin rațiune putem alege direcțiile în care merită să investim și să dezvoltăm.
Prin rațiune putem alege să păstrăm un echilibru și putem ucide acele lucruri care ne fac rău pe termen lung. Putem ucide modele de business, putem ucide companii și surse de venit care nu sunt sustenabile.
Așa cum în natură există prădători și vânat, noi am devenit mici zei care putem alege ceea ce trebuie să trăiască pentru binele umanității.
Însă trebuie să doar să recunoaștem faptul că avem o responsabilitate imensă.
Un lucru e clar — pentru prima dată în istorie trăim într-o perioadă de pace globală. Trăim în abundență. Fiecare trebuie să își definească un „suficient” cu gândul la impactul pe care îl are asupra celorlalți și asupra planetei.
Pentru că dacă eu am suficient, cel de lângă mine nu are, iar planeta se distruge, umanitatea a pierdut.
