fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Concentrare pe termen scurt și energie pe termen lung

C

Tastele se auzeau frenetic în camera înaltă de trei metri a apartamentului în care mă aflam, dar dacă cineva ar fi ascultat cu atenție, probabil că sunetul apăsărilor constante reușea să genereze o melodie ciudată, ritmică. Ceasul din dreapta sus al ecranului afișa miezul nopții, iar eu prinsesem unul dintre puținele momente de concentrare la o oră atât de târzie. Agenda de pe birou, aflată în stânga mea, era deschisă la pagina cu sarcinile pe care le aveam de făcut. Una singură era nebifată, iar eu mă grăbeam să o termin.

Mă aflam într-o perioadă în care experimentam un stres teribil și începeam să înțeleg cât de necesară e organizarea brutală. Totul plecase dintr-o seară de iarnă în care îmi „rupsesem” disciplina și stătusem până la 3 dimineața pentru a-mi termina treaba înainte de sărbători. De acolo, totul intrase pe o pantă descendentă. Nu reușeam să mai adorm devreme și să mă trezesc devreme.

Amânam sarcinile care îmi necesitau concentrare pentru perioada serii și consumam foarte multă energie mergând în sens opus față de ce era natural pentru mine. Devenisem, brusc, dezorganizat.

Unde vreau să ajung cu asta?

Nivelul optim de performanță îl obții la granița dintre stres și relaxare. Este ceea ce poartă numele de stare de flux (pe termen scurt). Funcționează ca un buton de accelerare. Odată intrat în această stare, totul devine mai ușor, iar activitatea în care ești imersat „curge” efectiv. Nu mai există fricțiune.

Dar același lucru se aplică și pe termen lung. Prea multă relaxare te oprește din a avea inițiativă, iar prea mult stres (prea multă activitate) poate duce la burnout. Cu alte cuvinte, nu doar concentrarea de moment contează, ci și nivelul de energie pe termen lung.

Concentrare pe termen scurt

O strategie excelentă este să blochezi tot în momentul în care lucrezi sau înveți. Orice necesită efort cerebral va produce rezultate fenomenale atunci când nu există distrageri. Asta înseamnă închis telefonul (notificările, cel puțin), închis internetul și eventual vorbit înainte cu oamenii apropiați care te-ar putea întrerupe.

Fundamentul concentrării se bazează pe faptul că poți termina în 2 ore ceea ce poți termina în 8 ore atunci când ești întrerupt constant. Trăim într-o lume interconectată și asta ne ocupă tot timpul, dar nu trebuie să fie așa. Totul se reduce la a prelua controlul asupra unei bucăți de timp în care să dăm tot ce putem.

Metaforic vorbind, întreruperile sunt exact ca și cum ai merge pe autostradă și ai opri la fiecare 5-10 minute pentru a te concentra pe altceva. Există un consum imens de energie la pornire (la mașini este combustibilul, la oameni sunt timpul și energia pierdute pentru a intra în starea de flux din nou). 

Am observat la mine că abilitatea de a mă concentra pe termen scurt mă ajută să „câștig” ziua. Îmi oferă timp în plus pentru alte lucruri importante și nu rămân blocat pe aceleași lucruri pe care, altfel, m-aș strădui să le termin în timp ce mă deplasez prin labirintul de întreruperi caracteristic lumii adulților.

Energie pe termen lung

Concentrarea pe termen scurt este strict legată de energia pe termen lung. Dacă nu obții un nivel înalt de concentrare și te lași întrerupt, tot ceea ce faci va dura mai mult. Asta înseamnă că nivelul de energie va fi mereu scăzut sau va tinde să scadă mai rapid.

Între 20 și 30 de ani, cea mai mare parte a timpului am dedicat-o efortului brut. Aveam o energie formidabilă, dar apoi m-am prins că nu o optimizam deloc. Stăteam aproape constant în zona de stres, mereu pe lângă acea linie fină de echilibru. Atunci am văzut corelația între abilitatea de concentrare (și ranforsarea efectivă a acestui obicei, prin blocarea câtorva ore din zi pentru lucru neîntrerupt, de calitate) și abilitatea de a avea un nivel ridicat de energie pe termen lung.

Cei mai mulți oameni intră în burnout sau sunt stresați constant (cum am spus, nici eu nu am făcut excepție). Cei mai mulți oameni turează motorul constant, dar nu se întreabă unde este nivelul optim la care ar trebui să depună efort.

Nivelul optim (acea barieră ideală unde stresul nu e prea mare, iar relaxarea nu e prea mică) stă într-un program fix. Nivelul optim stă în organizare. Nivelul optim există acolo unde nu îți mai dai voie să lucrezi după o anumită oră, iar dacă faci asta, trebuie să ranforsezi imediat obieceiul de a-ți oferi pauză la ore fixe. Nivelul optim se găsește în momente puternice de concentrare pe termen scurt și momente sustenabile care necesită energie pe termen lung.

Asta înseamnă organizare. Asta înseamnă blocuri de timp dedicate efortului în egală măsură cu blocuri de timp dedicate pauzei. 

Pentru că amândouă sunt la fel de importante.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri