fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Cum „câștigi” ziua?

C

Ajunsesem acasă după o zi foarte lungă. Mi-am scos pantofii negrii, obosiți și ei, mi-am dat jos sacoul bleumarin și l-am pus pe un umeraș agățat de mânerul ușii de la dormitor, apoi m-am îndreptat ușor spre pat. Odată ajuns în dreptul lui m-am lăsat ușor pe spate, pe salteaua moale care m-a primit confortabil, ca întotdeauna. Stăteam și priveam tavanul, tălpile atingând parchetul rece și gândidu-mă la toate lucrurile pe care le făcusem în ziua respectivă. Semnasem un contract. Avusesem multiple ședințe productive. Și rezolvasem multe lucruri mici de care eram responsabil. Chiar dacă eram epuizat, știam că se putea și altfel, pentru că nu mă simțeam bine. Îmi reușise în trecut. Iar greșeala mea din ziua respectivă se rezumă la un lucru foarte simplu.

Mi-a luat foarte mult timp să înțeleg cum funcționez cel mai optim și să observ ce decizii sunt mai bune pentru mine pe termen lung. Am citit sute de cărți, mii de articole și am ascultat o tonă de conținut audio. Mi-am luat din fiecare câte puțin, un sfat, o idee, dar nimic nu a funcționat vreodată fix așa cum am preluat eu informația.

Pentru că suntem cu toții extrem de diferiți.

Avem moduri diferite de a înțelege realitatea.

Mereu a trebuit să ajustez modul în care am aplicat ceea ce am învățat, precum un mecanic care prinde în mână cheia franceză și face mici modificări, constant, până când mașina la care lucrează funcționează exemplar. Tocmai de aceea nu cred în articolele sau cărțile care te învață „cum să” în șapte pași.

Cred, mai degrabă, că fiecare dintre noi are responsabilitatea de a acumula informație, dar mai important este să o „mestecăm” testând în propriile vieți și în propriile situații. Americanii au o vorbă interesantă pe tema asta: „Take it with a grain of salt”. Fundamentul se bazează pe faptul că ar trebui să privești lucrul la care se face referire cu scepticism și să nu te bazezi pe aparențe.

Ce e important pentru tine, după ce dai la o parte toate responsabilitățile?

În seara aceea, când stăteam întins pe spate, privind tavanul alb după o zi în care bifasem extrem de multe lucruri din agenda mea, nu mă simțeam extraordinar. Acesta este paradoxul minții. Nu cântărește în aceeași manieră eforturile pe care le depunem în diverse direcții.

Cum am ajuns la concluzia asta?

Testând. Și mi-am dat seama că cel mai important lucru pentru a „câștiga” ziua stă în diferența dintre „faci” și „trebuie să faci”. Cel mai important lucru se referă la o decuplare intenționată de efortul prin care ne turăm motoarele interne pentru a obține lucruri, pentru a atinge obiective și pentru a bifa încă ceva de pe lista din agendă.

Cu alte cuvinte, în tot procesul unei zile normale, în toată epopeea cotidiană în care dăm tot ce putem, trebuie să facem ceva pentru noi, în plan personal.

Problema mea din ziua respectivă fusese tocmai faptul că eu nu avusesem timp de mine. Nu avusesem un moment în care să meditez, un interval de timp în care să mă bucur de prezent, alergând, mergând pe jos într-un parc sau citind o carte bună. Nu avusesem timp să ascult muzică bună fără să fiu cu ochii pe ceas. Nu avusesem timp să îmi pun o oră în calendar pentru a mă bucura de viață.

În ziua respectivă am fost un robot, o mașinărie umană seacă ce atingea obiective și atât.

Dar nu asta e esența vieții. Se întâmplă de multe ori să uităm că tot ceea ce facem este pentru noi, ca oameni. Pentru noi, ca indivizi care caută să se simtă bine în societate. Pentru noi, pentru emoții și pentru ceea ce simțim, nu pentru ceea ce scrie pe hârtie sau în dreptul unui cont bancar.

O concluzie onestă

Nu știu ce te face pe tine să simți că trăiești. Când eram mai mic, eu credeam că petrecerile erau esența. Credeam că trebuie să călătoresc, să sar cu parașuta sau să mă dau cu un jet-ski în Caraibe. Iar în realitate, toate astea sunt valabile. Orice lucru ne poate face să ne simțim extraordinar dacă ne dăm voie.

Dar altundeva vreau să ajung. Nu toți vedem asta. Și toți suntem diferiți.

Într-o zi normală, pe unii dintre noi ne bucură un joc video, o cafea la mall, o plimbare în parc sau o alergare prin ploaie. Pe alții îi bucură meditația, o carte bună sau mersul la sală. Tocmai de aceea trebuie să căutăm să introducem astfel de momente în orice zi, nu doar în cele cu agenda plină. Și trebuie să fim acolo 100%, să ne deconectăm de la sarcinile care ne descarcă bateriile.

Pentru că altfel vor fi doar alte responsabilități în programul nostru.

Și vom ajunge în pat la finalul zilei, privind în gol tavanul alb.

Întrebându-ne ce se întâmplă.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri