Nu sunt un mare fan al articolelor de tipul „Acționează în maniera X ca să obții Y și să te simți Z”. Fiecare dintre noi se află în etape și puncte diferite ale vieții, existând mereu intricații și subtilități, în funcție de individ, care nu pot fi abordate complet într-un simplu text. Însă creșterea nivelului de conștientizare, capacitatea de a înțelege lumea și de a avea o oarecare imagine de ansamblu, este cel mai puternic element la care poți lucra pentru dezvoltarea ta personală și profesională.
Este însă un concept destul de greu de definit, tocmai pentru că fiecare om vede lumea într-un mod unic, unul care este pur subiectiv. Nu există un standard absolut. Nimeni nu poate să înțeleagă perfect realitatea prin ochii celuilalt, oricărui „celuilalt” de pe planeta asta, pentru că lumea în care trăim este, de fapt, rezultatul percepției simțurilor (pentru fiecare dintre noi).
Nu există (încă) o metodă științifică, general acceptată de a cuantifica nivelul de conștientizare al unui om. Kant a dezvoltat conceptul de „conștiență de sine”, apoi Freud a sugerat trei categorii pentru nivelurile conștiinței: conștient, inconștient, subconștient, fiecare cu intricațiile sale. Apoi mai există David Hawkins, un filosof care a venit cu un fel de hartă foarte interesantă a nivelurilor de conștientizare.
Cred cu tărie că dirijarea energiei spre o observare de sine mai bună poate transforma un om. Cred cu tărie că tocmai lipsa conștientizării, lipsa înțelegerii slăbiciunilor și punctelor forte este rădăcina celor mai multe probleme în societate. Și mai cred că umanitatea este deja pe un traseu ascendent în direcția asta. Trăim în cel mai bun moment din istorie, cu cea mai lungă perioadă de pace globală de când existăm ca specie și cu cea mai mare prosperitate care a existat vreodată pe glob.
Însă asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim. Uite viziunea mea despre trei elemente centrale care ar trebui luate în calcul pentru a-ți crește nivelul de conștientizare.
1. Practică mindfulness
Mindfulness nu este altceva decât practica de a observa ceea ce se întâmplă în mintea ta, în corpul tău și în mediul înconjurător, totul cu o stare cu concentrare, claritate și, mai important, acceptare față de ceea ce se întâmplă.
Trebuie să te concentrezi asupra a ceea ce gândești și simți la un anumit moment dat. Trebuie să clarifici acele gânduri și emoții: unde apar în corpul tău, cum se simt exact (cald/rece, ca o tensiune/ca un gol, eliberatoare/generatoare de frică). Apoi trebuie să verifici dacă sunt trecătoare sau durabile și așa mai departe.
Meditația e un astfel de instrument care te ajută să îți exersezi cu mai multă atenție abilitatea de conștientizare a realității înconjurătoare. Dar meditația, ca practică în sine, nu este scopul final. Din nou, te învață pur și simplu cum să fii mai conștient de ceea ce gândești și simți, de obicei în timp ce stai liniștit, fără distrageri externe (dar meditația se poate face în orice mediu – spre exemplu, pentru mine alergarea funcționează uneori ca meditație activă).
Scopul este să iei abilitățile de conștientizare de sine pe care le înveți din meditație și să le aplici în viața ta de zi cu zi, abordând viața cu mai multă concentrare, cu mai multă claritate și cu mai multă acceptare.
2. Scrie-ți gândurile
Ține un jurnal, începe un blog, trimite-ți e-mailuri, mâzgălește într-un caiet. Indiferent cum alegi să scrii, vorbim de un act foarte asemănător cu meditația, doar că vine la pachet cu o componentă activă a creierului.
Cum funcționează?
Scrisul te forțează să-ți concentrezi mintea și să clarifici exact ceea ce gândești și simți. În ideea asta, autorul Flannery O’Connor spunea „scriu pentru că nu știu ce gândesc până nu citesc ce spun”.
Nu trebuie să scrii frumos. Nu trebuie să ai impresia că „trebuie să știi să scrii”. Nu trebuie să fii autor de carte. Simplul fapt că îți organizezi gândurile pe hârtie sau pe un ecran digital este suficient pentru a-ți oferi mai multă claritate cu privire la gândurile și emoțiile tale.
Și îți mai spun un secret: nu este doar suficient, ci pur și simplu transformațional.
3. Cere feedback sincer de la ceilalți
Roagă pe cineva în care ai încredere deplină să-ți sublinieze punctele slabe. Tehnica asta poate fi un mod cu adevărat puternic de a-ți îmbunătăți nivelul de conștientizare, dar este și un proces incredibil de dureros.
Ceilalți au adesea o perspectivă mai bună, de ansamblu, asupra noastră, în special prietenii și familia. Creează un cadru ideal, relativ liniștit în care să formulezi întrebarea, cât mai simplu și neamenințător. Cere feedback despre tine. Întreabă ce anume ai putea îmbunătăți la tine, la ceea ce faci și la ce vei face.
E o mișcare dificilă și nu o recomand tuturor, cel puțin nu la început. Necesită abilitatea de a nu te simți judecat, inferior sau atacat atunci când auzi alte perspective și idei despre tine, tocmai pentru că fiecare dintre noi avem și părți de care am prefera să uităm. Cu toții avem demoni. Cu toții facem luăm decizii pe care tindem să le regretăm. Cu toții am rănit alți oameni la un moment dat.
Și tocmai de asta trebuie să înfruntăm ceea ce nu ne place.
Bonus: Practică un sport de anduranță
Sportul de anduranță nu este pentru oricine (necesită o stare bună de sănătate) și aș putea spune că e cel mai dificil. Include multă, multă singurătate, foarte mult timp în care ești singur cu tine, cu demonii tăi, cu gândurile tale, totul pe un substrat mare de durere sau disconfort fizic.
Însă tocmai asta e frumusețea. La început e înspăimântător, o lume rece pe care ai evita-o cu orice preț. Însă perseverând descoperi mici insule în mintea ta, locuri care îți dezvăluie informații și emoții ce se cristalizează perfect și care te ajută să corelezi diverse arii din viața ta mai bine. Anduranța necesită o minte de fier, acesta fiind singurul mod prin care îți poți „păcăli” corpul să îndure. Însă tocmai procesul acesta este cel care te învață multe despre slăbiciunile tale, despre fricile tale, dar și despre visurile tale.
Iar progresul pe care îl observi, încet, funcționează ca un combustibil. Începi să realizezi că limitele sunt doar imaginare, create în mintea ta. Descoperi o lume nouă, un nou nivel de conștientizare în care totul e posibil dacă ești dispus să depui efortul.
Câți „senzori” ai?
Imaginează-ți o mașină clasică și o mașină autonomă, care se poate conduce singură. Care e diferența fundamentală între cele două? Mașina clasică are nevoie să fie condusă de un șofer, dar mașina autonomă are senzori la 360° și nu are nevoie de cineva în spatele volanului.
Senzorii sunt cei care fac diferența. Cu cât senzorii sunt mai mulți și cu cât funcționează mai bine, cu atât mașina autonomă respectivă va putea ajunge mai departe, gestionând obstacolele de pe șosele. Are capacitatea de a „înțelege” mediul înconjurător. Are abilitatea de a traduce în timp real tot ceea ce se întâmplă în jurul ei și poate lua decizii bune.
Asta o face specială.
Mașina clasică, la polul opus, va rămâne pe loc dacă nu există un șofer.
Metaforic vorbind, nivelurile de conștientizare reprezintă multitudinea, calitatea și configurația „senzorilor” care ne ajută să traducem lumea interioară (mintea rațională plus emoțiile) și lumea exterioară (realitatea înconjurătoare). Cu cât sunt mai mulți (prin cunoașterea mai multor domenii în viață, nu a unuia singur), cu cât sunt mai bine antrenați (prin experiență reală) și cu cât sunt configurați mai bine (capacitatea de a corela informațiile din multiple domenii), cu atât nivelul de conștientizare e mai mare.
Discuția asta mă duce, în final, la două întrebări simple.
Tu ce „mașină” conduci? Câți senzori are?
