De ce (doar) informațiile nu ne impactează prea mult

Una dintre marile epifanii din viața mea a fost să înțeleg că toții oamenii sunt diferiți. Deși e destul de „straightforward” pentru mine în prezent, școala nu te învață că oamenii au modele diferite despre viață¹ și nu am știut întotdeauna că fiecare om funcționează precum inteligența artificială, fiind impactat și modelat de circumstanțe, experiențe, eșecuri, succese și persoanele din jurul său. Cu alte cuvinte, în mintea fiecăruia dintre noi există un univers intern extrem de complex. Și ar fi o greșeală fantastică să credem că putem schimba opinia cuiva doar pe baza informațiilor.

Până pe la 25 de ani mă entuziasam destul de tare atunci când aveam diverse epifanii. Îmi plăcea să le împărtășesc cu oamenii dragi mie, dar nu prea luam în considerare faptul că eu urmasem adesea un traseu destul de lung și sinuos până la concluziile respective. Rezultatul era predictibil: mă loveam de o înțelegere cel mult parțială a conceptului respectiv sau a viziunii respective despre viață din partea celorlalți. Nu „înțelegeau” așa cum o făceam eu. Ceea ce spuneam eu rămânea la stadiul de informație și atât.

Lucrul acesta m-a împins să îmi rafinez uneltele de comunicare și conștientizare.

Economistul John Kenneth Galbraith² a scris la un moment dat următorul lucru: „Confruntându-se cu o alegere între a se răzgândi și a demonstra că nu este nevoie să facă acest lucru, aproape toată lumea alege prima variantă.”

Rămâne întrebarea – de ce (doar) informațiile nu ne impactează prea mult? De ce nu ne schimbă opiniile? De ce unii oamenii preferă să creadă în lucruri false?

Conexiunea socială

Fiecare om are propriul său model de a interpreta realitatea, dar adevărul este că modelul respectiv trebuie să fie rezonabil, în „standardele” societății. Antropologic vorbind, Homo Sapiens a avut nevoie de elementul acesta pentru a supraviețui. Dacă modelul tău despre realitate ar fi diferit de cel al societății în care trăiești, ai avea probleme în luarea deciziilor zilnice și asta ar îngreuna extrem de mult cursul firesc al vieții.

Adevărul, acuratețea și claritatea nu sunt singurele care contează pentru mintea umană. În plus, oamenii par să aibă o dorință profundă de a aparține unei comunități³.

Înțelegerea adevărului dintr-o situație e un lucru important, dar la fel este și a rămâne parte dintr-un „trib”. Chiar dacă aceste două dorințe lucrează des împreună, ocazional ele intră în conflict.

În multe circumstanțe, conexiunea socială e mult mai utilă în viața cotidiană decât înțelegerea adevărului despre o anumită idee sau informație. Steven Pinker a spus un lucru interesant pe tema asta: „People are embraced or condemned according to their beliefs, so one function of the mind may be to hold beliefs that bring the belief-holder the greatest number of allies, protectors, or disciples, rather than beliefs that are most likely to be true”.

Cu alte cuvinte, credințele noastre ne impactează direct rețeaua socială, iar creierul s-a autoprogramat de-a lungul generațiilor să ne înclinăm spre acele convingeri ce ne aduc mai mulți prieteni și aliați. Nu credem întotdeauna informații doar pentru că sunt corecte. Uneori avem anumite credințe pentru că asta ne impactează pozitiv statutul social în relația cu oamenii de care ne pasă.

Când sunt puși să aleagă între informații false și familie sau prieteni, cei mai mulți oameni aleg a doua variantă. Asta explică și de ce uneori „ne ținem gura” la o masă în familie atunci când cineva relativ apropiat spune ceva incorect – pentru că elementul social contează enorm și relațiile interumane cântăresc mult.

Spectrul convingerilor și tribul

A convinge pe cineva să își schimbe convingerea sau opinia este, de fapt, procesul de a-l convinge pe respectivul să-și schimbe „tribul”. Pentru unii oameni, abandonarea propriilor credințe poate duce la pierderea unor legături sociale sau reprezenta un pas prea mare în alterarea propriei sale identități. Puțini sunt dispuși să își schimbe părerea dacă asta înseamnă să rămână singuri.

Cea mai bună modalitate de a influența pe cineva în direcția schimbării de opinie este prietenia, construirea unei relații. Cel mai bun mod este să-l integrezi pe omul respectiv și să-l aduci în cercul tău.

Totul ține de tribalism și ostilitate. Poate că nu este despre diferențe, ci despre distanță. Pe măsură ce proximitatea crește, crește și înțelegerea. De-a lungul istoriei, oamenii care au mâncat împreună și au fost aproape fizic unul de celălalt s-au înțeles mai bine și au împărțit aproximativ aceleași valori, principii și convingeri.

Așadar, nu informația schimbă, ci apropierea.

Prietenia.

Cu alte cuvinte, oamenii care ne pot schimba părerea sunt oamenii în care avem încredere și oamenii cu care împărțim un procent covârșitor de convingeri. Era interentului a schimbat asta, iar în prezent încrederea se poate oferi și unui om pe care îl urmărești, unui om pe care l-ai citit sau căruia i-ai urmărit video-urile, podcast-ul și așa mai departe.

Dar e nevoie de timp, e nevoie de conexiune pentru a încerca să schimbi o opinie.

Informațiile, singure, nu ajută.

O metodă bună de a vizualiza distincția aceasta este printr-un spectru imaginar al convingerilor. Dacă distribuim convingerile și opiniile pe o scară cu 10 unități, iar tu te afli la poziția 8, atunci e aproape imposibil să schimbi părerea cuiva care se află la poziția 2. Diferența e prea mare.

În ideea asta, cele mai mari conflicte apar între oamenii care se află la capete opuse ale spectrului, iar învățarea se produce de la persoanele care sunt apropiate pe această scară imaginară. Cu cât ești mai apropiat de cineva, cu atât devine mai ușor pentru convingeri să se strecoare în mintea celuilalt. Din acest motiv se spune că „ești media celor mai apropiați cinci oameni alături de care te înconjori”.

Cu cât o idee e mai departe de poziția noastră actuală, cu atât e mai probabil să o respingem.

O concluzie puternică

În primul rând, diseminarea informațiilor, dar în special repetiția acestora, le întârește. Pandemia COVID-19 ne-a demonstrat că umanitatea se află pe toate spectrele de convingere, iar internetul doar a amplificat acest lucru. O idee ar fi să nu mai criticăm și să nu mai arătăm cu degetul atunci când nu suntem de acord cu anumite lucruri.

De ce spun asta? Cei mai mulți oameni intră oricum în dueluri verbale ideologice doar pentru a câștiga, nu pentru a învăța. Asta înseamnă că nu are întotdeauna sens să intrăm în conflict, pentru că „a critica” tot înseamnă să punem în lumină o informație falsă.

E mai bine să lăsăm ideile false să moară, să nu prindă rădăcini.

E mai bine să fim exploratori ai adevărului, nu soldați ideologici. E mai bine să rămânem curioși și să demonstrăm capacitatea de a transforma convingeri, de a împinge înainte informațiile bune, în alte moduri, tocmai pentru că a „învinge” oamenii care au altă părere nu este soluția.

Îndemnul de final?

Fii bun. Fii înțelegător. Ascultă. Dezvoltă prietenii. Împarte cu ceilalți, nu pleca la război.

Pentru că soluția nu e să ai dreptate, ci să construiești poduri.

1. Tehnic vorbind, percepția noastră despre lume e o halucinație. Fiecare ființă vie percepe lumea diferit și își creează propria „halucinație” a realității. Dar aș spune că majoritatea dintre noi avem un model „rezonabil de precis” al realității fizice a universului. De exemplu, atunci când mergem pe stradă nu avem acces deplin la fiecare aspect al realității, dar percepția e suficient de exactă încât să putem evita alți pietoni, să putem observa mașinile la trecerea de pietoni și să ne orientăm în spații aglomerate.
2. Citatul poate fi găsit aici: https://www.brainyquote.com/quotes/john_kenneth_galbraith_109909
3. Cel mai amplu studiu despre fericirea umană se numește Harvard Study of Adult Development, se întinde pe mai mult de 80 de ani și a arătat impactul conexiunii sociale în viața omului. Mai multe detalii pe: https://news.harvard.edu/gazette/story/2017/04/over-nearly-80-years-harvard-study-has-been-showing-how-to-live-a-healthy-and-happy-life/