idei, principii, strategii, gânduri

Fiecare om are drumul său

F

Când am avut marea epifanie cu privire la drumul meu în cariera medicală îmi doream cu toată puterea mea să dau mai departe lecțiile pe care le învățasem și viziunea pe care o conturasem. Nu înțelegeam de ce nu toată lumea își dorea să fie antreprenor și de ce nu toată lumea vedea realitatea așa cum o faceam eu. Apoi mi-am dat seama că eram un mare, mare idiot.

Pentru că fiecare om are drumul său și fiecare om e extrem de diferit.

Orice curs, orice carte, orice sfat, orice îndemn, orice experiență și orice punct de vedere venit din partea altcuiva reprezintă, adesea, o metodă bine definită de a ajunge la un anumit rezultat. Reprezintă un unghi din care poți privi realitatea. Reprezintă, poate, o serie de idei ajutătoare, clare prin care jonglezi cu un anumit subiect. Reprezintă un loc din care poți privi o serie de detalii sau imaginea de ansamblu.

Dar niciodată nu funcționează aceeași rețetă. Chiar dacă ajungem la rezultate excepționale, cel puțin parțial cu cele pe care încercăm să le modelăm sau replicăm, întotdeauna trebuie să avem curajul să adăugăm propriile noastre ingrediente în ecuație.

Iar uneori trebuie să ne inventăm propriile rețete.

De ce? Pentru că ceea ce e ușor replicabil nu are valoare foarte mare.

Apoi mai este un motiv, unul și mai important. Atunci când căutăm indicii și direcție în exterior, nu mai căutăm deloc în interiorul nostru. Pierdem alinierea cu talentele și abilitățile pe care le avem. Dedicăm energie, atenție și timp unor arii ale vieții care nu se potrivesc 100% cu identitatea noastră și cu avantajele noastre individuale.

Autonomia, rădăcina originalității

Am scris în trecut despre faptul că autonomia este cea mai importantă lecție pe care ar trebui să o dăm mai departe generațiilor care vin după noi. Autonomia este elementul care îi departajează pe adulții funcționali și puternici din societate de cei care sunt învățați ca altcineva să poarte responsabilitatea.

În realitate, cu cât fiecare dintre noi ne asumăm responsabilitatea pentru o porțiune cât mai mare a călătoriei prin treaba asta numită viață, cu atât ajungem să fim mai împliniți și fericiți și cu atât punem umărul la o societate mai bună. Un om care își asumă responsabilitate mare este un om în minus de care cineva trebuie să aibă grijă.

Iar un om care își asumă responsabilitate și îmbină perfect motivația cu autonomia are un altfel de impact. Devine un om original, un om care gândește, nu doar caută indicii în exterior pentru modul în care ar trebui să își continue drumul. Partea întunecată a acestei asumări e durerea, la pachet cu inconfortul. Întotdeauna e mai simplu să mergi pe un drum bătătorit, asfaltat, în loc să îți creezi tu drum prin junglă sau prin pădure.

Întotdeauna e mai simplu să te lovești de mai puține obstacole.

Vehicule și cărți

Las responsabilitatea la o parte pentru că putem privi conceptul acesta și din alt unghi. Motivul primordial pentru care e mai bine să ne inventăm propriul drum este autenticitatea fiecăruia dintre noi. Fiecare om unic în felul său, fiecare om are o poveste de viață și sfaturile și îndemnurile din exterior nu se mulează întotdeauna pe elementele individuale de finețe.

Cu alte cuvinte, ceea ce vine din exterior s-ar putea să aibă un efect toxic, nu ajutător.

Ceea ce învățăm din societate nu sunt altceva decât matrițe, modele ale realității care funcționează pentru unii oamenii. Unele dintre aceste matrițe se potrivesc la extrem de mulți oameni. Spre exemplu, antreprenoriatul e una dintre matrițe. Ideea de libertate, la pachet cu mai multă responsabilitate și cu potențialul de a avea recompense mai mari decât în mod obișnuit, dar asupra cărui proces putem avea control, e un lucru atrăgător și se potrivește cu modelul pentru realitate al multor oameni. Inclusiv al meu.

Însă matrița aceasta trebuie editată și urmărită constant. Antreprenoriatul înseamnă un infinit de lucruri, iar pe măsură ce cobori extrem de mult în profunzime, drumurile se ramifică. Elon Musk nu a urmărit un drum prestabilit, s-a apucat să construiască rachete, ajungând să pună bazele primei companii private din lume care a creat rachete reutilizabile și primei companii private din lume care a trimis astronauți în spațiu, printre altele.

Da, e un exemplu extrem, dar nu despre conținut este vorba, ci despre tiparul de gândire. Elon Musk și-a inventat propria matriță, nu a copiat din exterior.

Pentru că societatea îi spunea că este imposibil să faci asta.

Alte matrițe ale realității? Religiile, profesiile, educația formală, educația primită în familie, educația informală (cursurile online, cărțile), sfaturile celor apropiați (pe o scară mai mică).

Fiecare dintre noi avem atuuri. Iar o serie de matrițe extrem de generale nu funcționează întotdeauna. E nevoie de matrițe personalizate, iar acestea trebuie create. Cu sudoare și transpirație.

Direcția în care merg cu ideea asta? Este mai mult despre un echilibru între „cum” și „unde”.

Trăim în era informației.

Societatea ne arată „unde” la tot pasul.

Ne arată și „cum”.

Dar dacă, prin a împinge oamenii să fie „într-un anumit fel”, ucidem creativitatea individuală? Dacă nu punem suficient de mult accent pe autonomie? Dacă în loc să îi învățăm ce, cine și cum să fie, i-am învăța cum să descopere singuri ce, cine și cum să fie?

Nu toată lumea trebuie să fie ca mine sau ca tine. Nu toată lumea trebuie să urmeze aceleași drumuri ca noi. Nu toată lumea trebuie să aibă anumite profesii. Nu toată lumea trebuie să se conformeze majorității. Nu toată lumea trebuie să folosească aceleași metode.

Iar asta e perfect ok.

Pentru că fiecare om are drumul său.

Și poate că în loc să oferim generațiilor care vin din urmă vehicule și hărți cu care să se deplaseze, ar trebui să le oferim doar hărți, ca să descopere singuri cum să se miște.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri