idei, principii, strategii, gânduri

De ce indignarea morală e un act egoist

D

Când oamenii își manifestă public indignarea cu privire la nedreptățile din societate, dar care nu îi afectează personal, tindem să presupunem că această expresie are rădăcini în altruism. Însă anumite studii sugerează că aceste preocupări care par a fi altruiste, identificate prin celebrul termen „moral outrage”, reprezintă o exacerbare a interesului propriu.

Reprezintă o acțiune izvorâtă din dorința de a atenua sentimentele de culpabilitate personală în raport cu prejudiciile sociale sau pentru a întări (pentru sine și pentru ceilalți) propriul statut de „persoană foarte bună” în societate. Afirmația vine de la doi cercetători în domeniul psihologiei, pe nume Zachary Rothschild și Lucas A. Keefer.

Totuși, această indignare morală, ca domeniu, este „pusă sub semnul întrebării” prin cercetări privind vinovăția (culpabilitatea).

Sentimentul de vinovăție reprezintă o amenințare directă la adresa propriei moralități. În consecință, studiile asupra vinovăției constată că această emoție de indignare determină o strategie mintală menită să atenueze vinovăția. 
Mai mult, cercetările arată că oamenii răspund la amintirile culpabilității morale ale grupului lor cu sentimente de indignare în fața terților. Cu alte cuvinte, sentimentele de indignare morală, multă vreme considerate a fi bazate exclusiv pe preocupările cu „menținerea dreptății”, pot reflecta uneori eforturile de menținere a propriei identități morale.

5 studii cheie despre vinovăție

Pentru a testa premisa culpabilității, indignării și a reafirmării morale, Rothschild și Keefer au realizat cinci studii separate care evaluează relațiile dintre furie, empatie, identitate, vinovăție individuală și colectivă, percepția de sine și expresia indignării morale.

Unealta: două articole

Pentru fiecare studiu, unui grup de respondenți li s-a prezentat un articol de știri, fie 1) despre exploatarea forței de muncă în țările în curs de dezvoltare, fie 2) despre schimbările climatice.

Pentru studiile care au folosit articolul privind schimbările climatice, jumătate dintre participanți au citit că cel mai mare factor al schimbărilor climatice provocate de om au fost consumatorii americani, în timp ce ceilalți au citit că consumatorii chinezi au fost cei mai vinovați.

În ceea ce privește articolul privind exploatarea forței de muncă, participanților la studiu le-au fost integrate indicii subtile pentru a se gândi că ei înșiși ar putea contribui la condițiile de muncă deficitare, dar și la faptul că minorii muncesc în fabrici în țările în curs de dezvoltare. În cealaltă versiune a articolului, participanții din a doua jumătate a grupului de studiu au aflat despre condițiile precare din fabricile care produc produse Apple și despre eșecul companiei de a opri acest lucru.

Cum arată indignarea morală

După expunerea la articolele respective, participanții la studiu au primit o serie de sondaje și exerciții scurte pentru a-și evalua nivelul de vinovăție personală, vinovăția colectivă și furia față de terțe părți („corporații multinaționale”, „companii petroliere internaționale”) implicate în distrugerea mediului/exploatarea muncii.

S-a evaluat și dorința de a vedea pe cineva pedepsit și convingerea în poziția morală personală, precum și convingerile de bază despre subiectele în cauză și efectul pozitiv sau negativ.

Iată esența descoperirilor lui Rothschild și Keefer

1. Declanșarea sentimentelor de culpabilitate personală pentru o anumită problemă crește indignarea morală față de o anumită terță parte.

De exemplu, respondenții (americani) care au citit că acțiunile americanilor reprezintă cea mai mare cauză a schimbărilor climatice „au raportat niveluri semnificativ mai mari de indignare la distrugerea mediului înconjurător” cauzată de „corporațiile multinaționale petroliere” decât au făcut-o respondenții care au citit că consumatorii chinezi sunt cei mai vinovați.

Cu alte cuvinte, aflându-se în grupul declarat ca fiind vinovat, au folosit indignarea morală pe post de scut.

2. Cu cât mai multă vinovăție pentru propria potențială complicitate, cu atât mai multă dorință „de a pedepsi o terță parte prin indignare morală sporită față de ținta respectivă”.

De exemplu, participanții la un studiu au citit despre exploatarea muncii în fabrici și și-au evaluat propria identificare cu practicile consumatorilor, care se presupune că influențează această exploatare (scopul corporațiilor este să țină prețul jos pentru că asta vor chiar ei, consumatorii — prețuri mici), apoi li s-a evaluat nivelul de furie țintit spre „corporații internaționale” care perpetuează sistemul de exploatare.

Rezultatele au arătat că sentimentul crescut de vinovăție personală „a prezis afirmarea unui îndemn la pedeapsă față de o terță parte care face rău”, folosind indignarea morală ca anihilator pentru culpabilitatea individuală.

3. Oportunitatea de a exprima indignarea față de o terță parte a scăzut nivelul de vinovăție al persoanelor amenințate prin „imoralitate în grup”.

Participanții la studiu care au citit că acțiunile americanilor reprezintă cea mai mare cauză a schimbărilor climatice provocate de om au arătat scoruri de culpabilitate semnificativ mai mari decât cei care au citit articolul în care chinezii erau declarați ca fiind vinovați — atunci când nu li s-a dat posibilitatea să-și exprime furia sau să atribuie vina unui terț.

Cu toate acestea, oportunitatea de a găsi vinovați în corporațiile multinaționale i-a condus pe respondenții care au citit articolul despre „vinovăția americanilor” să exprime niveluri semnificativ mai mici de vinovăție decât grupul chinez.

Respondenții care au citit că vinovații sunt consumatorii chinezi au avut niveluri de vinovăție similare, indiferent dacă au avut ocazia să-și exprime sau nu indignarea morală.

Grup de oameni protestând

4. „Posibilitatea de a exprima indignare morală față de corporațiile care fac rău” a crescut percepția participanților asupra moralității personale.

Solicitați să își evalueze propriul caracter moral după ce au citit articolul care îi învinuia pe americani pentru schimbările climatice, respondenții s-au perceput ca având „un caracter moral personal semnificativ mai scăzut” decât cei care au citit articolul ce învinuia consumatorii chinezi — adică atunci când nu li s-a dat opțiunea de a arunca vina pe o terță parte.

Respondenții din grupul care a citit articolul ce învinuia America au ajuns la niveluri similare de „mândrie morală”, ca grupul de control ce învinuia China — când li s-a cerut să evalueze nivelul de vină al diferitelor corporații, precum și nivelul lor personal de furie față de aceste grupuri.

Atât în ​​acest studiu, cât și într-un studiu similar, care a folosit articolul despre exploatarea muncii, „oportunitatea de a exprima indignarea morală spre corporații a dus la evaluări semnificativ mai mari ale caracterului moral personal”.

5. Indignarea morală indusă de vinovăție a fost diminuată atunci când oamenii își puteau afirma bunătatea prin mijloace alternative, „chiar și într-un context fără legătură”.

Studiul 5 a folosit articolul privind exploatarea forței de muncă. Tuturor participanților le-au fost adresate întrebări pentru a le evalua nivelul de „vinovăție colectivă” (adică „sentimente de vinovăție pentru prejudiciul cauzat de propriul grup”) cu privire la situație, apoi le-a fost oferit un articol despre condițiile oribile din fabricile de produse Apple.

  • După aceea, un grup de control a primit un exercițiu neutru, în timp ce în alt grup s-a cerut ca fiecare individ să descrie pe scurt ce l-a făcut o persoană bună și decentă. Ambele exerciții au fost urmate de o evaluare a empatiei și a indignării morale.
  • Cei doi cercetători au descoperit că, pentru cei cu niveluri ridicate de culpabilitate colectivă, șansa de a-și afirma bunătatea morală a dus mai întâi la mai puțină indignare morală față de corporații.
  • Însă atunci când persoanele cu multă vinovăție colectivă au primit exercițiul neutru și nu și-au putut afirma bunătatea, au încheiat cu mai multă indignare morală față de terți.
  • Între timp, pentru cei cu un nivel scăzut de culpabilitate colectivă, afirmarea propriei moralități a dus la mai multă indignare față de corporații.

În final

În cele din urmă, rezultatele celor cinci studii ale lui Rothschild și Keefer au fost „în concordanță cu cercetările recente care arată că indignarea morală orientată spre exteriorul unui grup poate fi provocată ca răspuns la amenințările percepute la adresa statutului moral al grupului”. 

Descoperirile sugerează, de asemenea, că „indignarea provocată de preocupările legate de identitatea morală servește pentru a compensa amenințarea imoralității personale sau colective” și disonanța cognitivă pe care ar putea-o provoca.

Se expune o legătură între vinovăție și expresii de indignare care reflectă un fel de „ipocrizie morală” sau cel puțin o formă non-morală de furie cu o fațadă morală.

În concluzie, pentru o imagine de ansamblu asupra subiectului, îți recomand articolul „Cele 6 trepte ale moralității”.

Tu ce părere ai?



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri