În formarea de coaching am învățat să nu dau sfaturi, singura excepție fiind atunci când mi se cere. Aveam să conștientizez asta pe pielea mea, la o privire mai atentă în timpul nenumăratelor conversații pe care le-am avut. Îmi amintesc perfect un moment în care mi s-a cerut un sfat, l-am oferit, iar concluzia la care anticipasem că va ajunge persoana din fața mea s-a dovedit a fi falsă. Omul a ajuns la propria concluzie, extrem de diferită de ce credeam eu. Sfatul l-a ajutat, dar nu cum credeam eu.
Pentru că suntem extrem de diferiți.
Fiecare om interpretează viața într-un mod diferit, prin propriile experiențe (unice). Fiecare om interpretează realitatea prin simțuri care pot fi diferite de ale celorlalți. Fiecare om este produsul mediului în care a trăit, iar mediul nu este niciodată același. Tocmai din acest motiv avem atât de multă diversitate pe planetă.
Suntem cu toții unici.
Există un infinit de versiuni de „tu”
Persoana care tu crezi că ești există doar pentru tine, în mintea ta. Fiecare persoană pe care o întâlnești, fiecare persoană apropiată și fiecare străin cu care faci contact vizual își creează o versiune despre tine în mintea sa. Nu ești aceeași persoană pentru părinții tăi, pentru frații tăi, pentru colegii tăi, pentru prietenii tăi sau pentru vecinii. Absolut fiecare persoană de pe planetă va avea altă imagine despre tine.
„Tu” este extrem de relativ.
Există o versiune de „tu” pentru fiecare ființă de pe planetă care te cunoaște și te va cunoaște. „Tu” există diferit în fiecare versiune proiectată în mințile altor oameni, iar „tu” al tău există doar în mintea ta.
Modul în care tu îți percepi identitatea și existența este unic, nimeni altcineva nu te va percepe așa cum o faci tu.
Am scris în trecut un articol numit Câte versiuni de „tu” există? și îți recomand să îl citești dacă vrei să înțelegi mai bine conceptul. Percepția fiecăruia dintre noi este înșelătoare și adevărul nostru nu este adevărul celorlalți.
La asta se rezumă totul.
Aliniere sau diferențe de valori
Mai departe, un sfat (sau orice informație) nu va funcționa niciodată dacă este prea departe de valorile și principiile omului din fața ta. Atâta timp cât nu există tipare de gândire asemănătoare, atâta timp cât nu există o aliniere verbală, sfatul va fi respins și ignorat la nivel profund.
Informațiile nu ne impactează prea mult dacă ne împing sau ne solicită să ne schimbăm anumite convingeri. Cu alte cuvinte, a convinge pe cineva să își schimbe convingerea sau opinia este, de fapt, procesul de a-l convinge pe respectivul să-și schimbe „tribul”. Pentru unii oameni, abandonarea propriilor credințe poate duce la pierderea unor legături sociale sau poate reprezenta un pas prea mare în alterarea propriei sale identități. Puțini sunt dispuși să își schimbe părerea dacă asta înseamnă să rămână singuri.
Totul ține de tribalism și ostilitate. Poate că nu este despre diferențe, ci despre distanță. Pe măsură ce proximitatea crește, crește și înțelegerea. De-a lungul istoriei, oamenii care au mâncat împreună și au fost aproape fizic unul de celălalt s-au înțeles mai bine și au împărțit aproximativ aceleași valori, principii și convingeri.
Așadar, nu informația schimbă, ci apropierea. Prietenia.
Cu alte cuvinte, oamenii care ne pot schimba părerea sunt oamenii în care avem încredere și oamenii cu care împărțim un procent covârșitor de convingeri.
Este nevoie de conexiune pentru un sfat care să funcționeze și chiar și atunci sunt șanse să nu producă efecte.
Nu ai cum să schimbi oamenii
Însăși ideea de a oferi sfaturi (fără a fi cerute) este greșită. Pentru că nu ai cum să schimbi pe nimeni, efortul (și dorința) trebuie să vină de la cel care primește sfatul.
Ca un om să se schimbe cu adevărat e nevoie să simtă că schimbarea e a lui, că el o alege și el o controlează. În caz contrar, procesul nu are substanță și e doar o schimbare scurtă, de suprafață. Iar aici sunt două moduri prin care poți pune umărul la transformarea omului care cere un sfat.
Prin exemplu și inspirație. Oamenii sunt ființe sociale și caută constant indicii la semenii lor. A oferi tu un exemplu prin ceea ce ești este cel mai puternic mod prin care poți pune în mișcare procesul schimbării. Prin a fi tu un model, prin a fi tu responsabil și prin a-l lăsa pe omul din fața ta să meargă în ce direcție vrea, prin a nu forța procesul cu nimic.
Prin întrebări în loc de răspunsuri. Cea mai mare problemă cu sfaturile este că oferă răspunsuri fără ca oamenii să treacă prin procesul de a le descoperi. Vechiul proverb „călătoria, nu destinația, contează” este extrem de valabil și aici. Totul se rezum[ la arta de a pune întrebări deschise și de a asculta în liniște cum mintea celuilalt își configurează răspunsuri și direcții noi.
Concluzia e simplă.
Sfaturile nu funcționează eficient când vin din exterior. Funcționează exemplar doar când oamenii se sfătuiesc singuri, din interiorul minții lor.
